Rabia

DEFINITIE

Turbarea este o neuroviroza care face parte din zoonozele cu focalitate naturala specifica animalelor carnivore salbatice si domestice, transmisibila ocazional la om si caracterizata printr-o evolutie scurta cu sfarsit intotdeauna letal.

ETIOLOGIE

Virusul rabic face parte din grupul Rabdovirus, avand simetrie helicoidala, posesor de ARN, este prezent in SNC si in glandele salivare ale animalelor bolnave, determinand aparitia incluziunilor Babes-Negri, formatiuni patognomonice intracitoplasmatice prezente in creier, maduva, ganglioni spinali.

virusul este sensibil la actiunea caldurii si rezistent la temperaturi joase; fierberea si autoclavarea sunt mijloace sigure de distrugere a virusului.

in mediul extern rezistenta este foarte redusa, lumina solara, oxigenul, radiatiile UV, uscaciunea distrugand virusul.

substantele antiseptice cu actiune distructiva, in concentatii mai mari decat cele folosite uzual sunt: formolul, fenolul, cloroformul, eterul, alcoolul.

DIAGNOSTIC

EXAMENUL CLINIC:

Incubatia este intre 21-90 de zile, rar mai mare de 1 an.

Perioada prodromala incepe brusc sau insidios prin senzatii de durere, prurit si furnicaturi la locul muscaturii, cefalee occipitala, excitabilitate, insommnie, fotofobie, hiperestezii, halucinatii, inapetenta, varsaturi, febra.

In perioada de stare apar fenomene caracteristice de accentuare a exicitatiei nervoase: constrictia laringo-faringiana-hidrofobie. Simptomatologia ulterioara este mai specifica si poate include:

perioade alternante de comportament normal si comportament neobisnuit (anxietate, halucinatii);

frica de apa (hidrofobie) sau frica de aer;

spasme musculare la nivelul muschilor fetei, gatului sau diafragmului, urmate de convulsii;

paralizia, care este adesea singurul simptom, se dezvolta in cazul unei forme de rabie mai putin obisnuita, rabia paralitica, care apare dupa muscatura liliecilor vampir;

fluctuatii mari ale temperaturii corporale, pulsului si presiunii sangvine

coma, insuficienta cardiaca si respiratorie.

EXAMENE DE LABORATOR:

post mortem: prelevari din scoarta, SNC, bulb prin IF directa si metode HP;

in vivo: IF prin amprente pe cornee, prelevari de saliva, mucus nazal, biopsii cutanate.

diagnosticul biologic se realizeaza prin inocularea intrecerebrala a suspensiei de scoarta cerebrala, bulb la soarece.

metode serologice: seroneutralizarea si IF indirecta.