Educația intelectuală

Este o componenta a educatiei care prin intermediul valorilor stiintifice si umaniste contribuie la formarea si dezvoltarea capacitatilor intelectuale.

Ea ocupă un loc important în ansamblul activităţii educative, mulţi autori considerând-o ca fiind „axul principal” al întregului demers educativ, întrucât, pe de o parte, integrarea activă a individului în societate nu este posibilă fără ca acesta să asimileze valorile fundamentale acumulate în patrimoniul spiritual al omenirii, iar pe de altă parte, asigură premisele absolut necesare pentru realizarea celorlalte componente ale educaţiei.

Cele două aspecte au dus la formularea a două teorii:

Teoria culturii materiale - are ca scop asimilarea unui volum mare de cunoştinţe si formarea capacitatii de asociere a ideilor;

Teoria culturii formale - are ca scop indrumarea si stimularea dezvoltarii intelectului.

Principalii factori care au determinat impunerea progresivă a educaţiei intelectuale în câmpul preocupărilor educaţionale sunt:

accentuarea caracterului intelectual al majorităţii activităţilor umane;

implicarea a tot mai multor oameni în procesul creaţiei materiale şi spirituale, mai ales a celei spirituale;

explozia informaţională şi revoluţionarea mijloacelor de informare în masă;

necesitatea obiectiv impusă de a comuta accentul de la obiectivele de tip informativ la cele de factură formativă, de la autoinstruire la autoformare;

Principalele abordări ale intelectului sunt:

abordarea nativistă/inneistă: are ca punct de pornire relaţia limbaj-gândire;

abordarea ambiental-raţionalistă: consideră că educaţia intelectuală trebuie să ţină seama de determinarea nivelului de dezvoltare al intelectului;

abordarea constructivistă: susţine ipoteza contrară orientării inneiste afirmând că învăţarea este un proces exterior dezvoltării mintale.

Formarea intelectuala

Educaţia intelectuală nu se rezuma la informarea

intelectuală, ci vizează formarea şi dezvoltarea

intelectuală.

Formarea intelectuală presupune activarea

capacitatilor copilului, prin intermediul informaţiei, în

concordanţă cu legile interne ale dezvoltării, asigurând

astfel un sens ascendent dezvoltării intelectuale a

personalităţii.

Formarea intelectuala se refera la:

- dezvoltarea capacitatilor cognitive: cunoastere,

observare, formare a operatiilor mintale, memorare,

comunicare etc;

- dezvoltarea potentialului creativ;

- fortificarea efortului voluntar;

- formarea si dezvoltarea metodelor si tehnicilor de munca intelectuala;