Profesorul și Calitatea Predării

Componenta esenţială a aptitudinii pedagogice este capacitatea de instruire, care constă în posibilitatea de a organiza materialul de învăţat şi de a-l preda într-o formă accesibilă. Priceperea de a organiza este dependentă de inteligenţa cadrului didactic, de utilizarea ei în selectarea sistemului de cunoştinţe şi abilităţi din materia de specialitate şi în clasificarea şi scrierea lor pentru a putea fi transmise. Eficienţa actului educaţional este o rezultantă a interacţiunii tuturor factorilor şi condiţiilor care concură la desfăşurarea sa. Personalitatea educatorului reprezintă acel filtru care imprimă direcţii şi finalităţi nuanţate întregului demers educativ.

Tactul pedagogic se înscrie ca o componentă esenţială şi specifică a aptitudinii pedagogice, profesorii concepând tactul pedagogic ca o abilitate de a înţelege elevii, de a fi omenos, de a aprecia şi nota corect, de a da dovadă de exigenţă şi severitate moderate, de a sprijini şi îndruma elevul, de a-i ierta greşelile minore, de a fi drept în acordarea recompensei şi a pedepsei, de a nu-l persecuta, de a nu-i aminti mereu de o greşeală.

Tactul pedagogic solicită inteligenţă, ingeniozitate şi afectivitate în sensul de a acţiona adecvat, suplu şi creator în vederea reuşitei depline a actului educaţional. Elevii, la rândul lor, menţionează: omenia, însuşirea de bun psiholog, întelegerea sentimentelor de prietenie şi dragoste la tineri, ignorarea micilor abateri, renunţarea la pedeapsă când elevul şi-a recunoscut vina, discreţie în problemele personale sau de familie ale elevului, evaluare şi notare obiectivă, a nu fi prea sever, „a şti de glumă”(simţul umorului) etc.

Aptitudinile organizatorice, care întregesc structura aptitudinii pedagogice, nu se rezumă la capacitatea de organizare şi ordonare a materialului de predat. Ele semnifică şi abilitatea de a organiza, îndruma şi conduce activitatea clasei de elevi ca grup psihosocial. Munca la catedră necesită programarea timpului pentru fiecare lecţie, dar şi pentru fiecare semestru sau an. Trebuie organizată de asemenea evidenţa şi controlul activitătii elevilor, precum şi corecta evaluare a rezultatelor acestei activităţi. O altă componentă importantă a aptitudinii pedagogice este capacitatea de a comunica cu clasa. Acest act comunicaţional priveşte mai întai, după cum am văzut, abilitatea profesorului de a transmite pe cale verbală sistemul de cunoştinţe şi priceperi, procedand astfel încat actul comunicării să fie viu, activ, dinamic, expresiv şi nu unul plicticos, neinteresant. De conţinutul şi fluenţa verbală depinde in mare măsură calitatea predării cunoştinţelor.

Dar profesorul nu transmite elevilor doar informaţii. El stabileşte cu clasa şi un contact psihologic, realizează cu elevii o comunicare cognitivă, dar şi una afectivă. Dacă stapâneşte temeinic materialul de predat, pe parcursul lecţiei el urmăreşte îndeaproape modul cum sunt recepţionate informaţiile, cum reacţionează elevii, apreciind acest lucru după privirea lor, dupa mimica şi pantomimica pe care le afişează, după faptul dacă sunt sau nu preocupaţi de altceva etc. Profesorul ideal trebuie sa aibă mereu un feed-back al activităţii sale instructive şi educative, pentru a păstra permanent sub control bunul mers al acesteia. Profesorul trebuie să cunoască psihologia elevului, structurile lui cognitive, precum si metodele si procedeele de a transmite elevilor corpul de cunoştinţe şi deprinderi din specialitatea sa. El trebuie sa dispună de o temeinică pregătire psihopedagogică. Calitatea de profesor nu este innascută. Ea se caştigă şi se formează in universitate şi se perfecţionează în procesul instructiv-educativ. Profesorul are datoria să cunoască corpul esenţial de informaţii al pedagogiei moderne şi al educaţiei democratice, metodele şi procedeele educaţionale, să ştie cum să le folosească în munca sa în funcţie de particularităţile de varstă şi individuale ale elevilor, să fie familiarizat cu modalităţile pedagogice de concepere, organizare, proiectare şi desfăsurare a activităţii instructiv-educaţionale.

Un rol deosebit îl are măiestria pedagogică, pe care profesorul are datoria să şi-o dezvolte. Măiestria pedagogică este capacitatea profesorului de a gandi, proiecta, organiza şi conduce cu competenţă, spirit creator şi mare eficienţă procesul de instruire şi educare a elevilor.