Caracterizarea unui copil preșcolar

Introducere

Perioada preșcolară este marcată de schimbări radicale în vederea dezvoltarea copilului,atît în plan somatic ,relațional cît și psihic.Cel mai important eveniment,ce are și un impact marcant asupra personalității copilului,este plecarea la grădiniță și adaptarea la acest mediu.Acest eveniment îi lărgește orizonturile copilului de cunoașterea și influențiază mersul dezvoltării personalității.Jocul în această perioadă rămîne activitate dominantă, însă ei deja încep a însuși latura intructiv-educativă a acestora,introducînd schimbări însemnate în planul cogniției.Raportul adult-copil este unul mai diversificat,comparativ cu perioada anterioară,aceștia au rol de a îndruma,informa,prezintă anumite comportamente,și îi dirijează și controlează.În etapa dată la fel se diminuiază egocentrismul, deja în momentele de joacă aceștia nu se joacă singur în apropiere de alți semeni,ci împreună împărțind anumite roluri.

În lucrarea dată se va caracteriza un copil de 6 ani și 5 luni, sexul copilului este feminin,aceasta se află încă în mediul de grădiniță, iar deja cînd va ămplini 7 ani se va încadra în mediul școlar.În perioada preșcolarității mari, undeva pe la 6 ani, pentru copil apare o perioadă calmă în dezvoltarea sa,acestuia îi place să fie singur,să observe, să gîndească, să asculte,formîndu-se conștiința de sine.

Creșterea și dezvoltarea anotomo-fiziologică

Fetița are o evoluție anotomo-fiziologică normală, adică ea cîntărește cca 22 kg, care ar fi la limita normei în concordanță cu criteriu de greutate pentru vîrsta ei, iar în înălțime fetița are 122 cm,ce presupune că ea ar fi mai înaltă decît unii semeni,însă nu putem spune că ea ar fi supradezvoltată.În urma analizei ei, am observat că corpul ei prinde proporții corecte,adică capul constituie 1/6 din corp,adică nu se privește mai mare în raport cu corpul,la fel și mebrele inferioare sunt bine dezvoltate și proporționale,însă se observă o disproporționalitate la nivelul mîinilor, desigur aceasta nu este foarte vizibilă, sunt un pic mai lungi în raport cu mebrele inferioare.Acest fapt este datorat procesului de osificare care încă nu a luat sfîrșit,și cel mai probabil că spre sfîrșitul perioadei de preșcolaritate,începutul perioadei școlarului mic corpul va prinde proporții de cca 70 .Flexibilitatea oaselor copilului este foarte bine observabilă, mai ales din motivul că de la începutul perioadei de preșcolaritate copilul merge la un cerc de dans, ce și i-a dezvoltat acest aspect, redîndu-I fetitei mobilitate și elasticitate.Datorită dezvoltării cortexului răspunzător de vorbire copilul și-a dezvoltat abilitatea de vorbire a limbii materne și la fel și a unei străine.La fel am remarcat faptul că dentiția provizorie a început să se schimbe cu cea permanentă.

Dezvoltarea motricitții

Copilul este foarte activ, mișcările ei sunt coordonate, se observă dezvoltarea instinctului motor, ce este exprimat prin dans la fetiță, adică mișcările ei sunt voluntare, pe baza celor memorate, și sunt bine controlate de ea.Coordonarea mițcărilor este vizibilă prin faptul că mînîncă de una singură, adică mîniește bine tacîmurile, se îmbracă ,își leagă șireturile, își spală mîinile de una singură, fără nevoia de a fi ajutată.Aceasta cînd vorbește utilizează diferite mimici, gesturi ce ar prezenta obiectele discutate, spre exemplu atunci cînd vorbim despre un lucru mare întinde mîinile în părți și pe față se obbservă o mimică de uimirie.Din motiv că este mizănă, și plus și cea mai mică nepoțică, atenția este centrată în mare parte asupra ei, și faptul dat generează prezența unor mișcări fine la copil, ușoare, aceasta primind satisfacție atunci cînd se mișcă.La fel dezvoltarea bună a motricității fetiței este denotată de faptul că aceasta poate merge pe bicicletă fără ajutarea unor roți adiacente, adică își poate menține echilibrul, poate transporta lucruri multe, și își leagă șireturile.Am remarcat faptul că deprinderea motorie este la un nivel avansat la acest copil, adică aprinde și stinge lumina, închide ușile în cameră de cîte ori iese, s-a creat și o deprindere vestimentară, adică îmbracă hainele în aceeași consecutivitate.Copilul nu întîmpină dificultăți în a se cățăra pe unele suprafețe, se dă singurăcă în leagăn, se cațără cu ușurință pe tobogan și se spală , fără nevoia de ajutorul adulților, pe dinți.