Divorțul și Efectele Negative asupra Copiilor

Introducere

Preocuparea pentru aceasta tematică a provenit dintr-o observaţie empirică asupra dinamicii relaţiilor din cadrul unor cupluri, sesizând în acelaşi timp o permanentă preocupare a copiilor pentru problemele familiale. întrucât în această lucrare avem în vedere realizarea unui studiu asupra familiilor care au trecut printr-un divorţ, putem aprecia că în societatea contemporană, inclusiv in societatea românească, divorţul a devenit un fenomen cu implicaţii negative multiple.

Am urmărit mai multe aspecte ale acestor familii, deoarece se ştie că efectele divorţului nu se opresc intr-un timp determinat, ci ele au o influenţă atât asupra copilului, cât şi asupra foştilor parteneri conjugali pe parcursul întregii vieţi. Familiile cu relaţii disarmonice constituie şi cadrul in care nu pot exista relaţii normale de comunicare între părinţi şi copii. Aceste împrejurări sunt etichetate ca factori de risc pentru apariţia unor tulburări de comportament la copil, in special la băieţi, conducând uneori la delicventa juvenilă. In familiile dezorganizate, supravegherea şi disciplinarea copiilor nu are loc la parametri normali. Dezacordul partenerilor naşte tensiune permanenta a relaţiilor dintre ei, agresivitate fizică şi verbală, care antrenează un stres cronic. Ostilitatea permanenta între părinţi se soldează cu măsuri coercitive faţă de copii, ceea ce le induce acestora agresivitate.

Dezacordul marital, urmat, de obicei, de divorţ influenţează mult relaţia părinţi-copii şi tiparul lor de interacţiune, aceasta pentru ca familia trebuie interpretată ca o reţea de relaţii între indivizii care o constituie. Comportamentul fiecărui individ este influenţat de relaţia unuia cu celalalt.

In familiile în care domneşte dezacordul şi lipsa de consideraţie şi respect dintre parteneri, nu există putere de rezolvare a situaţiilor conflictuale, care planează, generând tensiune nervoasă şi dispută.

Daca părinţii provin la rândul lor din familii distruse, nefericite, divorţate, există un risc crescut ca şi ei sa aibă o căsătorie nefericită sau să ajungă la divorţ. Aceasta categorie de

părinţi sunt mai des violenţi cu copilul lor. Toate evenimentele nefericite din propria lor copilărie, dintre care citam separarea pe termen lung de părinţi sau instituţionalizarea la vârsta mică constituie factori de risc pentru relaţii inadecvate părinţi-copii.

Comportamentul parental tine si de calitatea suportului social al acestei casatorii. Schimbarea frecventă a locurilor de muncă soldată cu lipsa de continuitate într-o firma sau întreprindere (incluzând schimbarea relaţiilor la locul de muncă), delicventa socială, locuinţa inconfortabilă, promiscuitatea Ia domiciliu sunt factori recunoscuţi ca precipita sau agravează eventualul dezacord familial.

Interacţiunile familiale sunt influenţate şi de alţi factori extrafamiliali (intervenţia bunicilor, a prietenilor) sau de satisfacţiile părinţilor la locul de muncă, nivelul economic si cultural. Mamele neglijate în mod sistematic de soţul lor, lipsite de afecţiune şi de căldură sau chiar agresate fizic, emoţional sau sexual sunt mai puţin disponibile pentru interacţiunea normală cu copilul.

Divorţul părinţilor echivalează pentru copil cu pierderea unui părinte, de obicei a tatălui. Divorţul constituie însă soluţia finala a unei lungi perioade de dezacord, disarmonie, ostilitate, reproşuri şi tulburări emoţionale, care a măcinat relaţiile dintre soţi. Uneori el este urmat de recăsătorirea părinţilor, cu tot ansamblul de evenimente, mai mult sau mai puţin expectate (apariţia unor copii din actuala căsătorie, părinte vitreg alături de fraţi vitregi, schimbarea configuraţiei şi a relaţiilor familiale). Este de dedus ca nu mai exista o relaţie optima între părinte si copil. Divorţul poate schimba si ceva din statutul economic al familiei, iar mama se simte obligata sa lucreze suplimentar pentru a reduce eventualele lipsuri. Aceste activităţi scad însă din interacţiunile cu copilul. In acest fel, scade controlul părinţilor asupra activităţilor copilului, ceea ce generează scăderea randamentului sau interesului şcolar, ori integrarea copilului in grupuri indezirabile din punct de vedere social.

Deşi acest fenomen (al divorţialităţii) este răspândit în proporţie uimitoare în întreaga lume, totuşi consider ca in Valea Jiului, divorţialitatea ia dimensiuni îngrijorătoare datorită problemelor economice cu care se confrunta de câţiva ani încoace.

Constatarea acestui fenomen si demonstrarea lui pe baza unei cercetări de asistenţă socială este necesara, dar nu si suficienta. Studiul de fata îşi propune sa elaboreze un set de masuri de redresare a situaţiei copiilor proveniţi din familii divorţate: creşterea interesului pentru şcoala, evitarea integrării în grupuri indezirabile din punct de vedere social, a delicventei juvenile, creşterea interesului părinţilor pentru educarea propriilor copii, îmbunătăţirea relaţiilor dintre părinţi şi copii.

Aria şi metodologia cercetării

Ipotezele cercetării:

1. Dacă un cuplu divorţează, scade interesul pentru şcoală şi rezultatele şcolare ale copiilor acestui cuplu.

2. Cu cât situaţia materială a întreţinătorului copiilor după divorţ este mai precară, cu atât apar mai frecvent situaţii de neglijare a copiilor.

3. Dacă copiii şi părinţii sunt incluşi într-un program de consiliere de specialitate, atunci şansele îmbunătăţirii relaţiilor dintre părinţi şi copii sunt mai mari.

Metode şi instrumente de investigaţie

In demersul investigativ am aplicat ca metode de cercetare : studiul de caz, interviul, observaţia, studiul documentelor, metoda biografică, ancheta socială şi întrevederea.

Studiul de caz — l-am folosit ca modalitate efectivă de culegere a materialului. Prin metoda studiului de caz nu am abordat doar persoane, ci am studiat realitatea socială, prin prisma biografiei lor.

Interviul — prin tipurile de interviu folosite am încercat să obţin informaţii de la copiii ai căror părinţi sunt divorţaţi, dar şi de la părinţii acestora, în cadrul unor convorbiri desfăşurate faţă în faţă, având ca suport ghidul de interviu, prezentat la anexa....

Metoda biografică — prin folosirea acestei metode subiecţii au reuşit să povestească despre ei înşişi, viaţa lor şi tot ce îi înconjoară.