Frustrarea

1. Emotiile – Definitii. Clasificari. Functii.

Emotia se refera la un sentiment si la gandurile pe care acesta le antreneaza, stari psihologice si biologice si la cum suntem inclinati sa actionam; emotia este orice agitatie sau tulburare mintala, sentimentala sau pasionala, o stare mintala acuta sau tensionata. Emotia constituie evaluari sau judecati pe care le facem asupra lumii si depinde de modul in care o persoana evalueaza si analizeaza o situatie in functie de cultura si personalitatea sa. Emotiile sunt importante pentru ca ele asigura supravietuirea, luarea deciziilor, stabilirea limitelor, comunicarea cu ceilalti, unitatea membrilor speciei umane.

Emotiile considerate primare sunt urmatoarele (Goleman, 2007):

- mania: furia, resentimentul, exasperarea, indignarea, vexarea, animozitatea, irascibilitatea, ostilitatea, ura si violenta (patologice);

- tristetea: supararea, mahnirea, lipsa de chef, imbufnarea, melancolia, plansul de mila, singuratatea, disperarea, deprimarea (patologica);

- frica: anxietatea, nervozitatea, preocuparea, consternarea, neintelegerea, ingrijorarea, teama, spaima, groaza, fobia si panica (patologice);

- bucuria: fericirea, usurarea, multumirea, binecuvantarea, incantarea, amuzamentul, mandria, placerea sexuala, rasplata, satisfactia, euforia, extazul si mania (la limita);

- iubirea: acceptarea, prietenia, increderea, amabilitatea, afinitatea, devotamentul, adoratia, dragostea;

- surpriza: socul, mirarea;

- dezgustul: dispretul, aversiunea, detestarea, repulsia;

- rusinea: vinovatia, jena, supararea, remuscarea, umilinta, regretul.

Paul Ekman (Univ. California, San Francisco, USA) sustine ca patru dintre expresiile faciale (frica, mania, tristetea, bucuria) sunt recunoscute de culturile din intreaga lume, inclusiv de indivizi complet analfabeti, care nu au fost in contact cu televiziunea sau cinematograful, astfel ele sunt considerate a fi emotii universale.

Darwin a fost cel care pentru prima data a constatat universalitatea expresiilor emotionale si a folosit-o ca argument in teoria sa evolutionista, aceste semnale fiind intiparite in sistemul nostru nervos.

Omul – ca subiect care cunoaste lumea si o schimba – percepe emotiv ceea ce se intimpla cu el si este infaptuit de el, are o anumita atitudine fata de ceea ce il inconjoara. Perceperea emotiva a acestei atitudini a omului fata de ceea ce il inconjoara constituie sfera sa de emotii si sentimente. Sentimentul omului in forma de traire, este atitudinea lui fata de lume, fata de ceea ce simte si face – spune S.L.Rubinstein.

Ceea ce il bucura, il intereseaza, mahneste, ingrijoreaza pe om sau i se pare nostim, ii caracterizeaza “esenta”, caracterul si individualitatea lui, iar intr-o anumita masura emotionalul ne da cunostinte despre alcatuirea lumii lui spirituale, despre lumea sa interioara in intregime scrie F. Kruger in lucrarea sa “Esenta Perceperii Emotionale”.

- Clasificarea emotiilor:

Emotiile se deosebesc dupa calitate, intensitate, durata, profunzime, constientizare, necesitati, complexitate, conditiile de aparitie, functiile indeplinite, influenta asupra organismului, obiectul continutului si orientare (catre sine sau altii), influenta asupra trecutului si viitorului, dupa specificul exprimãrii lor etc. Putem aprecia sentimentele, emotiile simtite ca fiind profunde, serioase ori superficiale, usuratice, ca puternice sau slabe, simple sau compuse, latente sau bine controlate.

Cel mai frecvent este intrebuintata divizarea in emotii pozitive (bucuria, simpatia, incintarea, recunostinta, atasamentul, stima, increderea, mandria, entuziasmul, siguranta, exaltarea etc) si negative (tristetea, furia, frica, frustrarea, necazul, deznadejdea, disperarea, regretul, invidia, dezamagirea, mahnirea, plictiseala, vinovatia, zapaceala, supararea, indignarea etc.). Mai exista de asemenea stari emotionale neutral-sentimentale: mirarea, curiozitatea, indiferenta, nelinistea, ingandurarea, simtul raspunderii.

In plan exterior atat emotiile pozitive cat si cele negative pot duce la urmari pozitive si negative. (ex. mania sau frica au adesea urmari negative pentru organism si chiar pentru societate, insa in anumite cazuri ele pot avea functie pozitiva de aparare, supravietuire; bucuria si optimismul pot, in unele cazuri, sa se transforme in entuziasm razboinic, care poate duce la urmari negative) Deci practic una si aceeasi emotie poate sluji la adaptare si la dezadaptare, poate duce la distructii sau inlesni comportamentul constructiv.