Personalitatea

Relatiile dintre viata psihica si procesele fiziologice ale creierului sunt studiate de neuropsihologie. Fiind o stiinta de frontiera relativ comptitenta aduce imense contributii in intelegerea edfiicarii proceselor psihice, prin corelatia acestora cu functiile creierului.

Neuropsihologia, spre deosebire de psihologia generala, si de cea experimentala se ocupa cu studiul relatiilor comportamentului, cu datele fiziologice nervoase si cele neuropatologiei.

Obiectul neuropsihologiei este viata psihica, procesele psihice, in relatie directa cu activitatea creierului. Functiile psihice sunt dependente de creier, fiind prin aceasta functii cerebrale.

Neputand fi studiata, viata psihica, prin metoda biologica, ca celelalte manifestari fiziologice ale organismului omenesc, aceasta poate fi cunoscuta prihn intermediul aspectului fenomenal al actelor si comportamentelor noastre.

Pentru a intelege viata psihica se presupune, o patrundere in interiorul persoanei de referinta, realizandu-se o relatie sufleteasca interioara personala, ceea ce poate fi de indiferenta, fie de atractie.

Viata psihica este o manifestare pur fenomenala, imperceptibila direct, dar cognoscibila, prin manifestarile sale exterioare.

In absenta creierului nu poate exista viata psihica, pentru ca ea este rezultatul functiilor cerebrale.

Relatia pur fiziologica este realizata intre viata psihica si sistemul nervos, unde functiile creierului sunt procese, care reliefeaza motricitatea, tonusul muscular, sensibilitatea, echilibrul, etc.

Neuropsihologia ofera o baza generala, pentru explicarea mecanismelor proceselor psihive, avand ca suport date de organizare ale creierului si functiile cerebrale, cu o importanta teoretica si practica deoseboita.

Scopul ei este de a explica mecanismele proceselor psihice prin intermediul functiilor neurologice.

Organizarea personalitaii

Termenul de personalitate isi are radacina in persoana avand un caracter foarte abstract ce intra in circuitul comunicarii din cele mai vechi timpuri. Pe parcurs, termenul, ca inteles a ajuns sa exprime trasaturi psihomorale interne si psihofizice externe, fiind treptat introdus in limbajul religios, pentru a distinge si nominaliza cele trei valori ale Sfintei Treimi.

In conceptul de personalitate sunt subliniate globalitatea, coerenta, permanenta temporala a acesteia.

Cei trei termeni : individ, persoana, personalitate sunt folositi in comunicarea comuna cat si in cea stiintifica.

M. Golu si A. Dicu, 1972, p. 239 asociaza termenul de individ cu ,, acea totalitate a elementelor si insusirilor fizice, biochimice, biologice si psihofiziologice-innascute / dobandite care se integreaza intr-un sistem pe baza mecanismului adaptarii la mediu ”.

Persoana este atribuita omului in manifestare privind un anumit rol, pe cand personalitatea e atribuita omului, ca fiind un mecanism in organizarea si integrarea sa. Cele doua se adreseaza exclusiv omului.

Psihologia analizeaza termenul de personalitate, care se refera la orice om normal, ea ne acorda aprecierea ,, personalitatea ”. Este tratata diferentiat de marii psihologi, - avand opinii diferite asupra personalitatii omului.

Fondatorul psihologiei personalitatii este considerat psihologul german W. Stern, prin lucrarea ” Die menschliche Personalickeit ” ( 1923 ).

O prima neintelegere sustinuta de autorii germanii ( E. Spranger, 1927; O. Dilthely, 1928 ) este ideea ca ar exista 2 psihologii distincte : una nomotetica ( ,, a elementelor ”- bazandu-se pe metoda analizei si explicatiei cauzale ), iar a II-a, ideografica ( ,, a structurii ”- pe metoda intelegerii; a cunoasterii ).

Intr-o personalitate concreta exista un sistem, nu trei, cum au propus alti psihologi americani ( general, tipic, individual).

A doua neintelegere importanta are la baza modul de tratare si rezolvare a problemelor existente in sistemul personalitatii dintre factori biologici, sociali si istorici.

Personalitatea ramane o unitate bio-psiho-sociala si trebuie facuta din prisma legiilor istorico-socio-culturale.

A treia neintelegere importanta o reprezinta modul de tratare a problemei personalitatii aceasta se inregistreaza intre orientarea atomar-descriptiva si cea sintetic structuralista.