Concepția patristică despre originea lumii

Sfinţii Parinti reprezintă mintea Bisericii – intelegerea vie a revelaţiei lui Dumnezeu, ei fiind legătura noastră intre vechile texte ce cuprind descoperirea dumnezeiasca si realitatea de azi. Fara o astfel de legătura fiecare om ramane de capul lui, rezultatul fiind zecile de mii de interpretări si de secte ce exista astăzi.

Sa vedem, insa, cum anume ne invata Sfinţii Parinti sa tâlcuim Cartea Facerii. Pentru aceasta e nevoie sa dam deoparte prejudecatile noastre in ce priveşte tâlcuirile literale sau alegorice pentru a vedea ce ne invata Sfinţii Parinti despre citirea textului Facerii.

Sfântul Vasile cel Mare in Hexaimeron-ul sau scrie:

“Cei care nu interpretează cuvintele Scripturii in sensul lor propriu spun ca apa de care vorbeşte Scriptura nu e apa, ci altceva, de alta natura, si interpretează cuvintele planta si peste cum li se pare lor.[ ] Eu, când aud ca Scriptura zice iarba inteleg iarba[ ] Nu mă ruşinez de Evanghelie.[ ] Deci sa fie inteleasa Scriptura aşa cum a fost scrisa. ”

Sfântul Vasile ne atentioneaza, deci, sa evitam a tâlcui locurile din Cartea Facerii care sunt anevoie de inteles pentru simţul comun, chiar daca omul modern, luminat, e înclinat sa facă cu usurinta acest lucru.

Iată, insa, ce spune si un alt părinte – Sfântul Efrem Sirul – despre felul cum trebuie sa intelegem Cartea Facerii:

“Nimenea sa nu creadă ca zidirea cea de Sase Zile este o alegorie. Trebuie sa ştim ca întocmai cum cerul si pamantul care s-au zidit intru început sunt chiar cerul si pamantul, iar nu altceva ce s-ar intelege sub numele de cer si pamant, tot aşa orice altceva se zice a fi fost zidit si tocmit cu rânduiala după zidirea cerului si a pamantului nu sunt numiri goale, ci insasi fiinţa firilor zidite corespunde puterii numelor acestora.[ ] Deşi atât lumina, cat si întunericul au fost zidite intr-o clipita, totuşi atât ziua cat si noaptea Zilei Întâi au ţinut cate douăsprezece ceasuri fiecare.”

Un aspect important (pentru noi!) ce se cere lămurit in contextul teoriilor stintifice de astăzi ar fi acela al lungimii celor Sase Zile ale Facerii

Oricum le-am intelege, aceste Zile sunt cu totul mai presus de intelegerea noastră; noi, care cunoaştem doar zilele stricăcioase ale lumii noastre căzute cum am putea oare a ne închipui acele Zile când puterea ziditoare a lui Dumnezeu era in plina lucrare ?

Pentru Parinti cele Sase Zile nu constituiau o problema, ei socotind ca acestea, ca durata, nu se deosebeau de zilele pe care le cunoaştem azi.

In ce priveşte felul cum Dumnezeu a creat lumea, la prima vedere concepţia “stiintifica” despre originea lumii (teoria evoluţiei) pare ca ar coincide cu invatatura scripturistica: creaţia lui Dumnezeu nu e lucrarea unei clipe. Insa, Parintii sunt foarte exacţi in invatatura lor in aceasta privinţa. Sfântul Efrem si Sfântul Ioan Gura de Aur, in tâlcuirile lor la Facere, privesc foarte clar zidirea lui Dumnezeu ca fiind lucrarea a sase zile literale, Dumnezeu creând in fiecare din ele in mod imediat si intr-o clipita; la fel si Sfântul Vasile socotea zidirile lui Dumnezeu ca imediate si dintr-o data, privind cele Sase Zile ca având exact durata de 24 de ore.

La fel ca si ceilalţi Parinti, Sfântul Ioan Gura de Aur ne spune ca Adam a fost plăsmuit literalmente din tarana, iar Eva literalmente din coasta lui Adam. In continuare Sfântul Ioan, vorbind despre râurile Raiului, spune:

“Dar poate ca cei care vor sa vorbească după a lor intelepciune nu îngăduie iarasi ca aceste râuri sa fie râuri, nici apele sa fie ape, ci caută sa convingă pe cei ce vor sa-si dea lor spre ascultare auzul, ca sa-si închipuie cu totul altceva. Noi insa, rogu-va, sa nu dam ascultare acestora[ ] Sa ne străduim sa punem in sufletele noastre invataturile cele sănătoase.”