Sărbătoarea Corturilor

INTRODUCERE

Un grup de sărbători, Paştile, Cincizecimea şi Corturile, prăznuite de israeliţi prin pelerinaj la locaşul sfânt, alcătuieşte ciclul sărbătorilor anuale. Ele reprezintă trei momente de veselie spirituală exprimată prin cântece religioase, ospeţe sacrificiale şi jertfe, acţiuni prin care fiii lui Israel îşi manifestau recunoştinţa faţă de Iahve pentru toate binefacerile primite din partea Lui. Pelerinajul la locaşul sfânt şi aducerea jertfelor contribuie atât la păstrarea unităţii etnice, cât şi la întărirea credinţei monoteiste descoperită israeliţilor pe cale supranaturală.

Israeliţii îşi manifestau dreapta credinţă în zilele şi anii festivi, cât şi la cele trei sărbători anuale instituite în amintirea celor mai de seamă momente din istoria lor: ieşirea minunată din Egipt şi salvarea de la moarte a primilor născuţi din Israel, primirea legii la muntele Sinai după 3 luni de la exodul lor şi vieţuirea timp de 40 de ani prin pustie în corturi. Cele 3 sărbători, pe lângă faptul că sunt legate de elemente istorice după intrarea israeliţilor pe pământul Ţării Sfinte vor fi în relaţie şi cu muncile agricole. Astfel, Paştile este sărbătoarea începutului secerişului, Cincizecimea a încheierii secerişului şi Corturile desemnând momentul culesului.

Sărbătoarea Corturilor este un festival evreiesc de şapte zile, cunoscut sub numele de Sukkot, Sukkos sau Sărbătoarea Tabernacolelor.

Sărbătoarea durează şapte zile inclusiv Chol Hamoed şi următoarea zi de sărbătoare cunoscută sub numele de Shemini Atzeret. Cuvântul sukkot, având pluralul sukkah este un cuvânt ebraic însemnând stand sau colibă.

Sărbătoarea Corturilor este una dintre cele mai importante de zile în tradiţia iudaică şi este sărbătorit pe data de 15 a Tişrei în calendarul ebraic. Ea se prăznuieşte în amintirea şederii evreilor în corturi pe timpul peregrinării celor 40 de ani prin pustie, când Dumnezeu, în urma legământului sinaintic, le-a purtat de grijă şi în pofida condiţiilor naturale aspre le-a asigurat existenţa. Serbarea ei se face şi în semn de mulţumire lui Dumnezeu pentru strângerea recoltelor de toamnă. Din cauza aceasta, ea mai poartă şi numele de sărbătoarea culesului.

I. PROVENIENŢĂ ŞI DENUMIRE

Sărbătoarea Corturilor sau a Tabernacolelor se celebrează, începând cu 15 Tişri, timp de o săptămână în Israel, iar în Diaspora timp de 9 zile. În afara Israelului primele două zile sunt considerate sărbători întregi, precum şi a opta zi - Smini Ateret şi ultima zi Simhat Torah. În Israel numai prima zi şi a opta sunt considerate sărbători întregi, Smini Ateret şi Simhat Torah fiind celebrate în aceeaşi zi. Zilele intermediare (5 în Israel şi 6 în Diaspora) sunt numite hol ha-moed însemnând semi-sărbători, în care munca este permisă păstrându-se totuşi un cadru festiv şi sărbătoresc.

Ca şi Pesah (Paştile) şi Shavuot (Cinzecimea), Sukkot are atât o semnificaţie istorică cât şi o semnificaţie legată de ciclul naturii, de activităţile agricole. Aceste semnificaţii reies din diferitele denumiri ale sărbătorii:

• Hag ha Sukkot - Sărbătoarea Corturilor denumire care apare în Leviticul 23, 24, Deuteronomul 31, 10 - atestă importanţa istorică a sărbătorii legată de peregrinarea evreilor în deşert timp de 40 de ani, când au locuit în corturi. „Să locuiţi şapte zile în corturi; tot israelitul băştinaş să locuiască în corturi, ca să ştie urmaşii voştri că în corturi am aşezat Eu pe fiii lui Israel când i-am scos din pământul Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!”

• Hag ha-Asif - Sărbătoarea recoltei : „Să ţii apoi sărbătoarea secerişului şi a strângerii celor dintâi roade ale tale, pe care le-ai semănat în ţarina ta, şi sărbătoarea strângerii roadelor toamna, când aduni de pe câmp munca ta” - demonstrează legătura cu ciclul naturii, cu anul agricol. Sukkot apare în acest context sărbătoarea recunoştinţei faţă de natura milostivă, creată şi dăruită de Dumnezeu omului. „În ziua întâi să luaţi ramuri de copaci frumoşi, ramuri de finici, ramuri de copaci cu frunzele late şi sălcii de râu şi să vă veseliţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru, şapte zile” . De aceea Sukkot apare şi ca sărbătoarea bucuriei, veseliei - Zeman Simhateinu - iar în cărţile cele mai vechi ea figurează ca singura sărbătoare importantă. Aceasta însemnătate a sărbătorii s-a pierdut pe măsura depărtării de munca agricolă odată cu distrugerea celui de al Doilea Templu. Reminiscenţe se mai pot vedea în obiceiul de a împodobi suca cu fructe naturale sau confecţionate din hârtie colorată sau material şi în importanţa liturgică şi simbolică a celor patru specii de plante specifice acestei sărbători.