Analiza unei probleme politice - scutul antirachetă

INTRODUCERE

Am dorit sa supun atentiei o tema mult mediatizata in ultima perioada. Este vorba despre amplasarea unui scut antiracheta, apartinand NATO, pe teritoriul Romaniei. Probabil nu putini sunt cei care au auzit in ultimul timp discutandu-se pe toate canalele media (televiziuni, radiouri, internet, ziare, dezbateri) despre ipoteza amplasarii pe teritoriul tarii noastre a unui scut antiracheta. La fel ca majoritatea romanilor mi-am pus si eu o serie de intrebari a caror raspunsuri voi incerca sa le detaliez si sa le argumentez in randurile ce urmeaza. Printre cele mai importante aspecte demne de luat in considerare se enumera: ce este practic si in ce consta acest scut, cum a ajuns Romania sa gazduiasca acest scut, cat va costa si cine va suporta sarcina materiala aferenta proiectului de securitate, care vor fi etapele urmatoare, ce reactie au avut cetatenii, politicienii, presa si celelalte state ale caror interese pot fi afectate.

CE ESTE SCUTUL ANTIRACHETA SI CARE ESTE UTILITATEA LUI

Pentru inceput voi incerca sa explic pe scurt in ce consta scutul antiracheta si care este utilitatea lui. Scutul antirachetă are ca rol principal protejarea militarilor americani care luptă în diverse zone ale globului, dar şi ţările membre NATO şi oferă protecţie împotriva rachetelor balistice. Acestea ar urma să fie distruse în aer, la scurt timp de la lansare. Foarte puţine ţări deţin tehnologia necesară unor rachete inteligente, însă rachetele balistice sunt mult mai accesibile. Iranul şi Coreea de Nord au testat recent cu succes rachete balistice care pot lovi ţinte la mii de kilometri, ceea ce face ca unui astfel de scut sa i se ofere o importanta sporita. Scutul american constă în detectarea cu ajutorul radarelor a lansării de rachete balistice. Astfel de radare există în Alaska şi California şi urmează să fie amplasate şi în Groenlanda. La detectarea lansării unei rachete se calculează ţinta care va fi lovită pe baza vitezei, a direcţiei şi a unghiului de lansare. În cazul în care racheta ameninţă interesele SUA sau ale NATO, scutul lansează o rachetă interceptoare care distruge racheta balistică. Astfel de lovituri se petrec la viteze peste 6 kilometri pe secundă.

România va găzdui rachete interceptoare de tip SM3 (interceptori terestri), si ar urma să devină operaţională din 2015. Baza romanesca va fi doar o componentă a scutului american care constă din radare, senzori, nave de apărare şi rachete interceptoare.

O intrebare fireasca este cine sunt principalii suspecti care ar putea lansa atentate la adresa intereselor NATO? Intr-o declarative, fostul director al Serviciului de Informaţii Externe, Cătălin Harnagea, releva: "În primul rând, din zonele cu război din ultimul timp: Afganistan, probabil zonele care ameninţă securitatea euro-atlantică şi europeană, şi anume Iranul, Orientul Mijlociu, unele ţări, foste părţi ale Uniunii Sovietice, cum ar fi zona instabilă din Caucaz. Toate aceste zone fac ca teritoriul european si orice componenta NATO să devină o posibilă ţinta în faţa acestor ameninţări, nu numai ale terorismului, dar şi ale unor state care duc o politică destul de ameninţătoare faţă de lumea occidentala.”

CUM A AJUNS ROMANIA SA GAZDUIASCA ELEMENTE ALE SCUTULUI ANTIRACHETA

Ideea ca România să găzduiască elemente ale scutului antirachetă a fost vehiculată neoficial încă de la începutul acestui proiect, în perioada administraţiei Bush, dar a revenit cu insistenţă după ce preşedintele Barack Obama a anunţat în toamna anului trecut că sistemul va fi modificat. Dupa o serie lunga de negocieri cu tari precum Polonia si Cehia (negocieri ce datau din mandatului presedintelui George W. Bush), administratia NATO s-a reorientat spre zona de sud a continentului european, mai exact spre Romania, Bulgaria si Turcia. Primele etape ale noii arhitecturi de apărare se concentrează pe rachetele cu rază scurtă şi medie. Aşadar, evident, aşa cum este conceput planul, va începe undeva în sud şi se va incerca si dezvoltarea acestuia către nord. Liderii politici de la Bucuresti s-au declarat extrem de multumiti de aceasta rasturnare de situatie si semnarea prezentului acord deoarece se pare noua structura va acoperi 100% teritoriul Romaniei de amenintarile atacurilor cu rachete (fapt ce se intampla in cazul in care bazele erau gazduite de Polonia si Cehia).

COSTURILE PROGRAMULUI

In ceea ce priveste costurile acestui program, atat delegatii NATO cat si cei romani, refuza deocamdata sa ofere date si cifre exacte, limitandu-se la afirmatii care scot in evidenta faptul ca aceasta conjunctura reprezinta o buna afacere pentru ambele tabere. Dincolo de aspectele strategice şi politice, România va trebui să traducă proiectul de scut antirachetă şi în câteva miliarde de dolari. Cea mai valoroasă achiziţie de care ţara noastră are nevoie este reprezentată de sistemul de rachete cu rază lungă de acţiune, al cărui cost a fost estimat de surse militare la 3-4 miliarde de dolari - comparabil cu preţul vehiculat al programului de înzestrare cu avioane multirol.România dispune, în acest moment, doar de un sistem de rachete cu rază scurtă de acţiune fabricate în Germania, sub marca Ghepard. Potrivit surselor citate, Bucureştiul va trebui să achiziţioneze şi un sistem de rachete antiaeriene sol-aer. Cel utilizat în prezent de Armata Română datează de pe vremea URSS şi urmează să iasă din garanţie în 2014. În plus, este posibilă şi achiziţionarea de rachete antibalistice, cel mai probabil pentru echiparea celor două fregate deţinute în acest moment de Marina română. Niciuna dintre aceste achiziţii nu a fost însă prevăzută în bugetul Armatei pentru 2010. Asadar, modalitatea în care ţara noastră va plăti costurile pentru scutul antirachetă rămâne, deocamdată, o enigmă. Dat fiind că nu există, încă, o decizie a SUA şi NATO în legătură cu ţările care vor participa la program, nu se ştie nici dacă va exista un sistem de plată comună a cheltuielilor sau fiecare ţară va trebui să-şi gestioneze costurile separat.

REACTII DIN PARTEA ALTOR STATE - RUSIA

Cum era si firesc aceasta chestiune delicata a starnit un val de reactii in intreaga lume, in randul cetatenilor, a liderilor politici, a presei, a organizatiilor neguvernamentale si chiar a unor guverne. Prima care a raspuns acestei provocari a fost Moscova, prin vocea mai multor responsabili rusi de rang inalt, care au acuzat NATO si sistemul de aparare antiracheta al SUA ca ameninta Rusia, folosind un ton in contrast cu promisiunile de relansare a relatiilor ruso-americane. “Ne indoim profund ca situatia Rusiei devine mai sigura prin extinderea NATO. NATO reprezinta pentru noi o amenintare, o amenintare destul de serioasa. Aceasta este pozitia generala a tuturor celor care au lucrat la doctrina militara a Rusiei , a declarat Patrusev. La putin timp dupa declaratiile lui Patrusev, a venit randul sefului Statului Major rus, Nikolai Makarov, care a lansat un atac la adersa SUA si a sistemului lor de aparare antiracheta afirmand : "Dezvoltarea si desfasurarea sistemului de aparare antiracheta vizeaza Rusia. Chiar daca responsabili guvernamentali spun ca el ne va asigura , nu este adevarat".