Ordinea politică

Acest subiect este important deoarece, asa cum spune si Samuel Hungtingon in cartea sa “Ordinea politica a societatilor in schimbare”,este un scop si nu o realitate.In aceasta carte,autorul incearca sa stabileasca daca o societate care suporta “schimbari economice si sociale rapide si discontinue” poate atinge ordinea politica.Asa cum indicatorii dezvoltarii economice sunt de exemplu produsul national brut pe cap de locuitor;indicatorii ordinii politice sunt loviturile de stat,revolutiile,violenta,.Ordinea politica depinde de “relatia dintre dezvoltarea institutiilor politice si mobilizarea noilor forte sociale in politica”.

Autorul isi incepe cartea afirmand ca nu este foarte importanta forma de guvernamant ci masura in care aceste tari pot fi guvernate.In acest sens,da trei exemple :Statele Unite,Marea Britanie si Uniunea Sovietica care au trei forme de guvernamant diferite,dar indiferent de aceasta,in toate cele trei sistemul guverneaza.Toate cele trei tari au institutii politice coerente,adaptabile si puternice: birocratii eficiente,partide politice bine organizate,un grad inalt de participare populara in problemele publice,sisteme active ale controlului civil asupra armatei,activitate largita a guvernului in economie,procedee eficace,rezolvarile pentru reglarea dezvoltarii si controlarea conflictelor politice.

Sistemele politice din aceste trei state difera radical de guvernele existente in multe din tarile in curs de dezvoltare din Asia,Africa,America Latina.Pe langa lipsa hranei,educatiei,invatamantului,veniturilor,sanatatii,acestor tari in curs de modernizare le lipseste o comunitate publica si un guvern legitim,autoritar si eficient.

In majoritatea acestor tari,dupa al doilea Razboi Mondial,evolutia lor politica a fost caracterizata prin cresterea conflictelor etnice si de clasa,cu frecvente lovituri de stat,cu dominatia unor lideri politici care de cele mai multe ori au sustinut politici sociale si economice dezastruoase,determinand coruptia ministerelor si personajului civil,violarea drepturilor si libertatilor cetatenesti,fragmentarea si dezintegrarea partidelor politice.

Punand intrebarea “Cine este raspunzator de aceasta violenta si instabilitate?”,autorul raspunde ca ele se datoreaza schimbarilor sociale rapide si mobilizarii urgente a noilor grupari in politica,asociate cu dezvoltarea lenta a institutiilor politice.Aceasta instabilitate din tarile in curs de dezvoltare provine din faptul ca rata mobilizarii sociale si extinderea participarii politice este ridicata,in timp ce rata organizarii si institutionalizarii politice este scazuta.Egalitatea participarii politice se dezvolta mult mai rapid decat “capacitatea de coagulare sociala”.

In unele cazuri reformele pot atenua tensiunile,incurajand o schimbare netulburata,dar in alte cazuri,reforma poate amplifica tensiunile,fiind mai mult un catalizator decat o alternativa a revolutiei.

In aceste tari slab dezvoltate,problema este creearea organizatiilor,si nu desfasurarea alegerilor.In majoritatea tarilor in curs de dezvoltare alegerile nu fac decat sa intensifice puterea fortelor sociale de dezbinare si de multe ori disparitia structurii autoritatii publice

In “The Federalist” ,Madison afirma: “In trasarea unui guvern care urmeaza sa fie condus de oameni peste alti oameni,marea dificultate este urmatoarea:mai intai trebuie sa dai guvernului posibilitatea sa-i controleze pe guvernanti,iar apoi sa-i oblige sa se controleze.”.Insa in majoritatea tarilor in curs de dezvoltare,guvernele nu pot asigura prima functie,cu atat mai putin pe a doua.

Creearea unei ordini publice legitime este mult mai importanta decat libertatea,deoarece oamenii pot avea ordine fara libertate,dar nu pot avea libertate fara ordine.