Sisteme Politico-Militare Contemporane

1. Necesitatea apariţiei, evoluţie şi definire.

2. Organizaţii internaţionale neguvernamentale şi guvernamentale: definire, clasificare, instituţii de natură procedurală.

1.1. Necesitatea

- apariţia

statelor

• procese noi

• rezolvări

concrete

- Mecanisme, mijloace şi instituţiile sunt concepute ca un sistem complex care se înfăptuieşte gradual şi dobândeşte valenţele unui proces în perfecţionare.

1.2. Evoluţie

- au apărut mai târziu decât alte instituţii ale diplomaţiei, organizaţiile internaţionale au cunoscut o dezvoltare rapidă, atât în ceea ce priveşte numărul cât şi perfecţionarea structurii, metodelor şi mijloacelor necesare pentru desfăşurarea activităţilor; proces ce a avut loc sub presiunea unor cauze politice, economice şi sociale;

- simple la început în ceea ce priveşte structura şi organizarea, au devenit tot mai complexe, pentru a putea acoperi multitudinea aspectelor vieţii internaţionale;

De exemplu Carta Naţiunilor Unite conţine 111 articole, în 19 capitole. Cum este şi firesc conţinutul Cartei este pe alocuri sub directa influenţă a unor elemente ce s-au regăsit în Pactul Societăţii Naţiunilor dar, cu siguranţă, sunt suficiente puncte de disjungere ce fac din respectivul document, unul cantitativ şi calitativ nou.

Dacă am compara doar numărul de articole – 26 în Pactul Societăţii Naţiunilor şi 111 în Cartă – şi diferenţa pare a fi suficient de semnificativă pentru a arăta, fie şi numai secvenţial, nivelul de extindere şi argumentaţie al documentului.

Pentru o prezentare cât mai cuprinzătoare şi clară, vom „ilustra“ un studiu comparat între conţinuturile celor două documente:

- Carta ONU ca şi Pactul Societăţii Naţiunilor sunt tratate internaţionale;

- dacă unele scopuri, organe şi atribuţii sunt aparent identice, conţinutul şi amploarea le diferenţiază radical;

- sistemul funcţional al Cartei se deosebeşte de cel al Pactului prin existenţa a şase organe principale, dintre care Consiliul Economic şi Social şi Consiliul de Tutelă sunt organe noi, iar Curtea Internaţională de Justiţie este organul principal judiciar al organizaţiei.

- în ceea ce priveşte sistemul de securitate, în Cartă se fac precizări exacte referitoare la mecanismul de prevenire şi reprimare a agresiunii, la procedura de rezolvare pe cale paşnică sau prin constrângere a unor diferende. De asemenea, în Cartă se reglementează pe larg corelaţia dintre sistemul de securitate general şi cel regional.

- din punct de vedere procedural, Carta nu mai menţine condiţia unanimităţii membrilor organizaţiei în adoptarea deciziilor de fond, introducând votul calificat şi de majoritate simplă

- au cunoscut o diversificare deosebită: dacă în 1909 existau 37 de organizaţii neguvernamentale şi 176 guvernamentale în 2005 33635  5713 sunt interguvernamentale iar 27292 sunt organizaţii internaţionale neguvernamentale;

- s-a creat o reţea complexă, ce se suprapune şi se întrepătrunde.

1.3. Importanţa

- rezidă în esenţă în faptul că ele servesc promovării intereselor statelor prin facilitarea şi dezvoltarea cooperării internaţionale, precum şi cauzei păcii şi securităţii în lume;

- deosebite devin scopurile cărora le sunt consacrate activităţile organizaţiilor internaţionale, care trebuie, indiferent de domeniul lor de activitate, să fie compatibile cu menţinerea securităţii internaţionale şi dezvoltarea unor relaţii de colaborare între naţiuni, în conformitate cu principiile şi obiectivele dreptului internaţional.

1.4. Definiţie: sistemele politico-militare sunt organizaţii internaţionale interguvernamentale constituite pe baza unor principii şi norme adoptate de către un grup de state pe baza voinţei comune, precum şi instituţiile prin care se verifică şi la nevoie se impune respectarea acestora în vederea îndeplinirii unui anumit scop.

2.1. Caracteristici

• membrii acestora sunt statele - la baza constituirii lor au un tratat

încheiat între două sau mai multe state; - sunt prezente state suverane şi egale în drepturi care au consfinţit liber să adere la activitatea acestora printr-un act de voinţă proprie - organizaţiile internaţionale au un rol de coordonare a voinţei şi eforturilor statelor şi un rol de subordonare;

• modul specific în care au luat naştere

- un element comun al tuturor organizaţiilor este faptul că asupra înfiinţării lor s-a convenit în cadrul uneia sau mai multor întâlniri sau conferinţe.

• permanenţa instituţiei – caracterul de permanenţă are în vedere aspectul temporal al activităţii organizaţiei;

• cursivitatea lor, exprimată prin faptul că ele au o voinţă proprie, care îşi găseşte expresia în personalitatea juridică a organizaţiilor internaţionale;

• dispun de organe proprii şi permanente – care asigură realizarea acţiunilor prevăzute prin programul stabilit de către statele membre şi îndeplinesc diferite funcţii tehnico-administrative.