Cuprins
- .1.1. Consideratii introductive.
- 1.2. Prevederi constitutionale
- .2. Notiunea de domeniu public al statului.
- .3. Cadru legal.
- .4. Regimul juridic al bunurilor domeniului public
- .5. Trăsăturile domeniului public
- .6. Clasificari
- .7. Moduri de dobândire a dreptului de proprietate publică
- .8. Teoria folosinței generale si a inexistenței unui drept de proprietate.
Extras din seminar
.1.1. Consideratii introductive.
Cercetarea domeniului public si a domeniului privat, prin raportare la notiunile de proprietate publica si proprietate privata, ocupa un loc aparte intre subiectele in permanenta divergenta intre autorii de drept civil si cei de drept administrativ, care au contribuit la formarea unei practici administrative neuni tare si la dezvoltarea unei jurisprudente diversificate, lipsite de coeziune si claritate.
1.2. Prevederi constitutionale
Art. 136 din Constitutia din 1991, revizuita si republicata in 2003, contine, asemanator cu varianta sa initiala, patru cate gorii de dispozitii, si anume:
- dispozitii privind structura de baza a sistemului proprietatii;
- dispozitii privind pozitia generala a statului fata de proprietatea publica si titularii acesteia;
- dispozitii privind regimul juridic aplicabil proprietatii publice;
- dispozitii privind principiul fundamental al proprietatii private.
Asadar conform art. 136 din Constitutia republicata, dupa ce consacra cele doua forme de proprietate (publica sau privata), precizeaza ca proprietatea publica este ga rantata si ocrotita prin lege si stabileste titularii dreptului de proprietate publica, enumera exemplificativ bunuri apartinand proprietatii publice, mentionand expres carac teristica fundamentala a acestora de a fi inalienabile si faptul ca ele pot fi date in administrare regiilor autonome sau institutiilor publice, pot fi concesionate ori inchiriate si pot fi date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica, pentru ca, in final, sa consacre principiul inviolabilitatii proprietatii private , in conditiile legii organice.
.2. Notiunea de domeniu public al statului.
Într-un context general, domeniul public se referă la idei, informații și lucrări care stau la dispoziția publicului larg. În contextul dreptului de proprietate intelectuală (care include drepturile de autor, brevete și marci inregistrate), domeniul public se referă la lucrări, idei, date și informații care nu constituie proprietate privată și care pot fi utilizate de către toți oamenii, fără vreo limitare prin lege.
Prin domeniu public al statului se înțelege situația unor bunuri sau drepturi care nu sunt în posesia nici unei persoane, fizice sau juridice. Un exemplu este domeniul public, ce consistă din spațiul radio-electronic, domeniul minier, apele terestre, apele continentale, gazele naturale etc.
Alte ordine juridice consideră că domeniul public este format din acele bunuri al căror titular este o comunitate.
Aceste bunuri sunt prevăzute de lege. Bunurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile. Bunurile din domeniul public nu pot fi expropriate. Delimitarea între domeniul public de interes național și domeniul public de interes local și județean se face avându-se în vedere uzul și interesul pe care îl reprezintă bunurile respective. Fac parte din domeniul public de interes național: drumurile naționale, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, porturile, aeroporturile, spațiul aerian, terenurile și clădirile cu destinații speciale pentru nevoile de apărare, clădirile Parlamentului, Guvernului, autorităților administrației publice centrale și a autorităților judecătorești, terenurile pe care se află aceste construcții, bunurile necesare desfășurării activității acestora, rezervele statului și altele asemenea, reglementate prin lege. Aparțin domeniului public local al comunelor și orașelor: terenurile și clădirile de interes public, piețele, căile de comunicație, străzile, zonele de agrement, parcurile publice, pădurile, pășunile, lacurile, alte bunuri mobile și imobile care sunt, potrivit legii sau prin natura lor, de uz sau de interes local și nu au fost declarate de interes național. Aparțin domeniului public de interes județean: terenurile și clădirile de interes public, piețele, căile de comunicații, străzile, zonele de agrement, parcurile publice, alte bunuri mobile ori imobile cu condiția ca ele să fie de interes local sau de interes național.
Bibliografie
www.cdep.ro
www.legeAZ.net
www.universitateadanubius.ro
Bălan, Emil, Dreptul administrativ al bunurilor, București, Editura C. H. Beck, 2007
Preview document
Conținut arhivă zip
- Notiunea de domeniu public al statului.docx