Impozitele

Impozitele se practică sub - diversitate de forme, corespunzător pluralităţii formelor sub care se manifestă materia impozabilă şi numărul mare al subiecţilor în sarcina cărora se instituie.

Pentru a putea sesiza cu mai mare uşurinţă efectele diferitelor categorii de impozite pe plan financiar, economic, social şi politic, se impune clasificarea corespunzătoare a acestora, în funcţie de criteriile puse la dispoziţie de ştiinţa finanţelor publice.

Aceste criterii sunt următoarele:

1. trăsăturile de fond şi de formă ale impozitelor;

2. obiectul asupra cărora se aşează;

3. scopul urmărit de stat prin instituirea lor;

4. frecvenţa perceperii lor la bugetul public;

5. după instituţia care le administrează.

Clasificarea impozitelor

A. Impozitele directe sunt acelea care se stabilesc nominal, în sarcina unor persoane fizice şi / sau juridice, în funcţie de veniturile sau averea acestora, fiind încasate la anumite termene precizate cu anticipaţie. La impozitele de acest tip, subiectul şi suportatorul impozitului sunt una şi aceeaşi persoana, cel puţin în intenţia legiuitorului. Tocmai de aceea, se spune că impozitele de acest tip au incidenţă directă asupra subiectului plătitor.

Potrivit criteriului ce stă la baza aşezării lor, impozitele directe sunt reale şi personale.

– Impozitele directe reale se mai numesc şi obiective sau pe produs, deoarece se aşează asupra materiei impozabile brute, fără a tine cont de situaţia subiectului impozitului.

Aceste impozite se stabilesc în legătură cu deţinerea unor obiecte materiale cum sunt pământul, clădirile, fabricile, magazinele, precum şi asupra capitalului mobiliar. În această categorie se includ: impozitul funciar, impozitul pe clădiri, impozitul asupra activităţilor industriale, comerciale şi profesiilor libere si impozitul pe capitalul mobiliar.

– Impozitele directe personale se aşează asupra veniturilor sau averii, ţinându-se cont şi de situaţia personala a subiectului lor, de aceea, ele se mai numesc şi impozite subiective.

B. Impozitele indirecte sunt instituite asupra vânzării unor bunuri, prestării anumitor servicii (la intern sau extern), fiind vărsate la bugetul public de către producători, comercianţi sau prestatori de servicii şi suportate de către consumatorii bunurilor şi serviciilor cumpărate.

La impozitele de acest tip, subiectul şi suportatorul impozitului nu sunt una şi aceeaşi persoana, cel puţin în intenţia legiuitorului.

Tocmai de aceea, se spune că impozitele de acest tip au incidenţă indirectă asupra subiectului plătitor.

În funcţie de forma lor de manifestare, impozitele indirecte se grupează în:

- taxe de consumaţie (speciale sau generale)

- monopoluri fiscale,

- taxe vamale.

2. Având în vedere obiectul asupra cărora se aşează, impozitele sunt clasificate în:

- impozite pe venit;

- impozite pe avere;

- impozite pe consum sau pe cheltuieli.

3. În funcţie de scopul urmărit de stat prin instituirea lor, impozitele se clasifica in:

- impozite financiare, obişnuite;

- impozite de ordine;

- Impozitele financiare, obişnuite, sunt cele instituite de stat în scopul realizării celei mai mari părţi a veniturilor bugetului public.

- Impozitele de ordine sunt instituite în scopul limitării consumului unor bunuri sau a restrângerii unor acţiuni, precum şi pentru realizarea unor deziderate nefiscale. Astfel impozitele de ordine sunt legate de calitatea de parghie financiara.

4. Corespunzător frecvenţei perceperii lor la buget, impozitele se diferenţiază în următoarele categorii:

- impozite permanente (ordinare);

- impozite incidentale (extraordinare).

-

Impozitele ordinare se percep cu regularitate, astfel că ele se înscriu în cadrul fiecărui buget public anual. Impozitele extraordinare se instituie şi se percep în mod excepţional, în legătură cu apariţia unor obiecte impozabile ce se deosebesc esenţial de cele obişnuite. (cazul supraprofitului de război)

5. Clasificarea impozitelor se realizează şi după instituţia care le administrează. Astfel in statele de tip federal impozitele se delimitează în:

- impozite federale;

- impozite ale statelor;

- impozite locale.

In statele unitare impozitele se delimitează în:

- impozite încasate la bugetul administraţiei centrale de stat;

- impozite locale.

1. trăsăturile de fond şi

de formă ale impozitelor; Impozitele directe

Impozitele indirecte

2. obiectul asupra

cărora se aşează; impozite pe venit;

impozite pe avere;

impozite pe consum sau pe cheltuieli.

3. scopul urmărit de stat

prin instituirea lor; impozite financiare, obişnuite;

impozite de ordine;

4. frecvenţa perceperii lor

la bugetul public; impozite permanente (ordinare);

impozite incidentale (extraordinare).

5. după instituţia

care le administrează. impozite încasate la bugetul central;

impozite locale.

Elementele tehnice ale impozitelor

Concepţia cu privire la un anumit impozit îşi găseşte reflectarea în legea de instituire a acestuia. Mai întâi în aceste legi, în preambulul lor, se motivează, necesităţile care au condus la introducerea noului impozit, funcţiunile pe care acesta le are de îndeplinit. Ulterior, se precizează toate datele tehnice, pe care trebuie să le cunoască atât contribuabilii cât şi organele fiscale, pentru ca impozitul să fie corect stabilit şi încasat la timp.

Concretizarea şi individualizarea fiecărui impozit are - deosebita importanţă, atât pentru organele fiscale, cât şi pentru contribuabilii în sarcina cărora se instituie.