Organizarea

Lucrarea numarul II

Organizarea

Chiar si oamenii de buna calitate si care vor sa coopereze, vor munci impreuna mult mai eficient daca ei cunosc partitura ce o au de interpretat si felul in care se leaga rolurile lor in activitatea unei organizatii. Conceperea si mentinerea sistemului de roluri constituie obiectul de baza al organizarii, ca functie manageriala. O structura organizatorica trebuie proiectata pentru a clarifica locul si rolul oamenilor in organizatie. Fiecare trebuie sa stie cine este, ce sa faca, cine este responsabil si pentru ce rezultate. Structura rolurilor are semnificatia organizarii formale.

Organizarea, ca si planificarea, este un proces care include stabilirea activitatilor necesare indeplinirii obiectivelor, statuarea lor ca sarcini si aranjarea acestora intr-un cadru de luare a deciziilor.

1. Organizarea formala

Organizarea formala este procesul de proiectare a structurii organizatorice. Structura organizatorica a unei organizatii reprezinta ansamblul posturilor si compartimentelor, modul in care sunt constituite si grupate, precum si legaturile care se stabilesc intre ele in scopul realizarii obiectivelor acesteia. Structura organizatorica, asa cum rezulta din definitie, este precizata atunci cand sunt definite:

- partile sale componente (compartimentele) si rolul acestora, ca

expresie a diviziunii muncii in cadrul organizatiei;

- gruparea compartimentelor, respectiv subordonarea acestora fata

de conducere, autoritatea si responsabilitatile posturilor ce

compun aceste compartimente;

- legaturile care se stabilesc intre compartimentele organizatiei,

felul si natura acestor legaturi.

1.1 Elementele de baza ale structurii organizatorice

O structura organizatorica eficienta se poate alcatui numai plecand de la obiectivele organizatiei, de la procesele care se desfasoara pentru realizarea lor, prin cunoasterea si studierea elementelor sale constitutive.

Cu toata diversitatea factorilor si conditiilor concrete de desfasurare a activitatii organizatiilor, se pot identifica urmatoarele elemente comune tuturor structurilor organizatorice:

=> postal; => compartimentele;

=> functia; => treptele (nivelurile) ierarhice;

=> aria de control; => legaturile dintre compartimentele

structurii.

Rezultatul structararii organizatiei va fi determinat de numarul, forma, importanta si locul pe care aceste elemente le ocupa si, in consecinta, definirea lor prealabil actiunii de organizare apare fireasca si necesara.

a) Postul este elemental primar al structurii organizatorice, fiind

definit prin ansamblul sarcinilor, competentelor si responsa-

bilitatilor care revin unei persoane in mod organizat si permanent

la un anumit loc de munca.

b) Functia este o notiune mai larga postalui si exprima

competentele, autoritatea si responsabilitatea care sunt comune ca

sfera de cuprindere pentru postari cu sarcini identice sau similare.

In raport cu natara competentelor, autoritatilor si responsabilitatii

care revin functiilor, acestea pot fi de executie si manageriale.

- funcfici de execufie nu implica sarcini de coordonare a

activitatii altor persoane. Persoana care exercita o functie de

executie are sarcini de realizare directa, nemijlocita, a unor

activitati sau lucrari potrivit specificului postalui pe care il

ocupa.

- funcfici manageriald, careia ii revin competent© mai largi,

autoritate si responsabilitate, care includ atributii de

coordonare a activitatii unui numar de executant! Acestei

categorii de functii ii sunt specifice atributele managementalui.

c) Aria de control reprezinta numarul de persoane care pot fi

coordonate nemijlocit, in mod eficient, de un manager. Eficienta

activitatii manageriale este influentata si de numarul de

subordonati directi, a caror activitate trebuie indrumata,

coordonata si controlata de un manager.

Numarul celor subordonati nu poate fi prea mic, sitaatie in care nu se realizeaza o incarcare corespunzatoare a managerului, concomitent cu o crestere a numarului de postari de conducere in cadrul organizatiei; si nici prea mare, caz in care nu se poate asigura coordonarea si controlul tataror persoanelor, datorita incarcarii excesive a managerului.

Activitatea de conducere a oamenilor se realizeaza prin relatiile care se stabilesc intre manageri si subordonati, relatii ce reprezinta un schimb reciproc de informatii pe baza carora se decid actiunile ce se intreprind. Capacitatea limitata a oamenilor de a receptiona, prelucra si interpreta un anumit volum de informatii, intr-un interval de timp dat, face imposibila efectaarea unei activitati eficace peste o anumita limita a numarului de relatii necesar a fi stabilite, deci a numarului de subordonati. Personalitatea managerului. Daca managerul este dominat de o mare nevoie de putere, s-ar putea sa prefere o arie cat mai mare de control. Personalitatea poate explica partial de ce anumiti manageri dezvolta reputatia de constructori de ,,zgarie nori", in incercarea de a creste aria de control si de a-si satisface astfel ambitiile si vanitatea.