Organizații publice viabile - studiu de caz

Studiu de caz I

Organizatii publice viabile?

Caz pentru dezbatere

Un înalt funcţionar public, după o întâlnire cu o parte din subordonaţi se retrage în biroul său şi recapitulează.

În ultima perioadă s-au conturat o serie de proiecte forte ale organizaţiilor publice, care enumerate într-o ordine prioritară ar fi:

1. Structura organizaţională atât la nivel central, cât şi local, cu o specializare funcţională, cu calitate şi viabilă;

2. Capacitatea de a realiza parteneriate şi acorduri;

3. Colaborarea puternică a autorităţilor administraţiei publice cu instituţii similare din U.E.

4. Îmbunătăţirea procesului de selecţie şi recrutare a funcţionarilor publici, prin folosirea unor politici care urmăresc înlăturarea arbitrariului în acest proces;

5. Demararea procesului de implementare a instrumentarului metodologic al managementului public;

6. Atragerea de fonduri (interne şi externe) pentru un proces real de formare profesională;

7. Procesul de informalizare a activităţilor din sectorul public, deşi este la început, a condus la efecte benefice;

8. Apropierea de cetăţeni este din ce în ce mai bună, îi „informăm” şi îi „slujim”.

Dar, în sectorul pe care încercăm să-l aducem la standardele din U.E. există şi o mulţime de puncte slabe, deficitare, pe care le simţim în fiecare zi, cum ar fi:

- Demararea procesului de implementare a instrumentarului metotdologic al managementului public;

- „Productivitatea administrativă” este redusă, personalul fiind numeros, iar costurile sunt mari, greu de suportat;

- Sursele proprii care să asigure buna funcţionalitate a sistemului administrativ sunt relativ reduse;

- Fluxurile informaţionale în sistemul administrativ şi către cetăţeni sunt „lungi şi de durată”;

- Existenţa unei structuri socio-profesionale a personalului insuficient corelată cu cerinţele postului;

- Climatul de lucru nu incită, de cele mai multe ori la performanţă, iar unii tineri capabili părăsesc sectorul public în favoarea celui privat;

- Confuzii între obiectivele fundamentale şi derivate şi mijloacele de realizare a acestora, stare accentuată în special la nivelul operaţional;

- Neadaptarea totală la tipologia noilor probleme legislative.

Trebuie să ne întrebăm dacă oportunităţile mediului organizaţiilor publice le-am valorificat sau nu. Într-o ordine de asemenea de prioritate, am acceptat într-o şedinţă anterioară următoarele:

1. existenţa unei „pieţe” specifice, extrem de largi, formată din suma tuturor cetăţenilor;

2. localizarea cu prioritate a acţiunilor din domeniul administraţiei, în contextul reformei;

3. perspectiva integrării in U.E. şi schimbările impuse de acest proces în sistemul administrativ;

4. interesul investitorilor externi şi interni în derularea programelor din domeniile administraţiei publice;

5. accentul asupra formării şi dezvoltării resurselor umane, ca elemente centrale ale procesului administrativ;

6. creşterea gradului de pregătire profesională a personalului din administraţia publică şi încercarea de „profesionalizare” a acestuia;

7. constituirea şi dezvoltarea unor tehnici şi metode reale precum: produsele informatice, managementul public etc.

Însă, ceea ce poate conduce întreaga noastră activitate către ineficacitate şi ineficienţă sunt ameninţările mediului organizaţional.

Cei mai mulţi din „sistem” şi din afara acestuia recunosc următoarele ameninţări importante:

- perspectiva integrării în U.E. şi schimbările impuse de acest proces în sistemul administrativ;

- birocraţia excesivă în derularea oricărui proces administrativ;

- ponderea relativ importantă a corupţiei în cadrul activităţilor din administraţia publică, indiferent de natura acestora;

- rezistenţă mare la schimbare a funcţionarilor publici la un nou mod de a „trata” cetăţeanul şi de a utiliza un nou instrumentar perfecţionat în activităţile curente şi cele strategice;

- existenţa unor resurse relativ reduse şi constrângeri bugetare permanente;

- confuzie între instrumentele care se utilizează şi scopurile insuficient definite şi conturate;

- transferul „deformat” al cerinţelor cetăţenilor identificate iniţial de politicieni, la nivelul administraţiei centrale şi locale;

- reţinerea celor tineri cu pregătire teoretică foarte bună şi practică de perspectivă, de a lucra în domeniul administraţiei publice.

În acest moment, înaltul funcţionar public se întreabă dacă a epuizat cele mai importante probleme care identifică puncte tari, slabe, oportunităţile şi ameninţările din domeniul activităţii sale.

De asemenea, este convins că simpla enumerare a acestora nu rezolvă atingerea scopului de prefecţionare a activităţilor pe care le desfăşoară zi de zi.

Oare, „patru pachete de probleme” la ce ne pot ajuta? Simt că trebuie să continuăm. Dar cum, ce trebuie să facem?