Psihologia Comunicarii. Probleme Generale

Tema I

Psihologia comunicării. Probleme generale.

Obiectivele temei:

- familiarizarea studenţilor cu universul problematic al psihologiei comunicării;

- însuşirea limbajului specific analizelor comunicării, prin apropierea comprehensivă a conceptelor specifice;

- înţelegerea caracteristicilor teoriilor psihologiei comunicării;

- cunoaşterea mijloacelor de comunicare.

Structura temei:

1. Conceptul de psihologie a comunicării

2. Modelul comunicării

3. Teoriile şi metodele clasice ale psihologiei comunicării

Termeni cheie: comunicare; teoria informaţiei; emiţător, receptor; codificare; decodificare; mesaj; canal; bruiaj; feed-back, cost-beneficiu în comunicare, echilibru în comunicare; comunicare verbală; non-verbală; paraverbală.

1. Conceptul de psihologie a comunicării

În ultimii ani a crescut considerabil numărul lucrărilor consacrate cercetării aspectelor psihologiei comunicării. Atenţia sporită faţă de acest fenomen social-psihologic se datorează rolului pe care îl joacă activitatea comunicativă în procesul evoluţiei personalităţii şi în stabilirea relaţilor ei cu cei din jur. Nedezvoltarea aptitudinilor pentru această activitate deseori este cauza principală a nepopularităţii persoanei în grup, ale cărei consecinţe sunt: subestimarea, timiditatea, agresivitatea, frustrarea şi chiar stările nevrotice. Toate acestea împedică ascensiunea psihică armonioasă a individului.

Actualmente, în lumina noii concepţii a dezvoltării învăţămîntului în Republica Moldova sistemul educaţional este orientat spre formarea unor personalităţi libere, creative, necomplexate. Pentru a realiza acest obiectiv major cadrele didactice au nevoie şi de modele psihopedagogice ştiinşific argumentate de formare a însuşirilor, ce întîlnesc comunicarea şi relaţile dintre indivizi.

Pentru a stapîni comunicarea trebuie să o înţelegem, să înţelegem elementele ei de bază.

În esenţă comunicarea reprezintă schimbul unei particule dintr-o parte a spaţiului în altă parte a spaţiului; particula reprezentind subiectul comunicat, un obiect, un mesaj scris, o idee.

Acest mod simplu de intelegere a esenţei comunicării conduce la urmatoarea definiţie:

Comunicarea reprezintă considerarea şi acţiunea de a deplasa un impuls sau particulă de la un punct sursă, pe o anumită distanţă, cu intenţia de a reconstitui la un punct de recepţie, un duplicat/copie şi o înţelegere a ceea ce a emanat de la punctul sursă.

Cuvîntul comunicare provine din limba latină : comunis - înseamnă a pune de acord, a fi în legatură cu sau a fi în relaţie, deşi termenul circulă în vocabularul anticilor cu sensul de a transmite şi celorlalţi, a împărtăşi ceva celorlalţi.

“Comunicarea este un proces prin care un individ (comunicatorul) transmite stimuli (de obicei verbali) cu scopul de a schimba comportarea altor indivizi (auditoriul)” A.Rusu, 2010.

În conformitate cu Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, conceptul de comunicare este definit ca acţiunea de a comunica şi rezultatul ei sau ca înştiinţare, veste, raport, relaţie, legatură.

Autorul teoriei tranzacţionale , E. Berne, defineşte comunicarea ca fiind o succesiune de tranzacţii, acestea prezentîndu-se ca raporturi dintre stimul şi reacţie şi unităţi indisolubile ale procesului comunicării.

Cuvântul comunicare are un sens foarte larg, el cuprinde toate procedeele prin care un spirit poate afecta un alt spirit. Evident, aceasta include nu numai limbajul scris sau vorbit, ci şi muzica, artele vizuale, teatrul, baletul şi, în fapt, toate comportamentele umane (Shannon si Weaver).

În sensul cel mai general, se vorbeşte de comunicare de fiecare dată când un sistem, respectiv o sursă influenţează un alt sistem, în speţă un destinatar, prin mijlocirea unor semnale alternative care pot fi transmise prin canalul care le leagă (Charles E. Osgood, A vocabulary for Talking about Communication).

Comunicarea trebuie înţeleasă ca un proces deosebit de complex, în aparenţă simplu dar care trebuie tratat ca un factor vital în atingerea obiectivelor organizaţionale şi individuale. Altfel spus, fiecare proces de comunicare are o structura specifică reprezentată de un anume tip de relaţie dezvoltata de trinomul emiţător-mesaj-receptor.

Cercetatorii americani Frank E.X. Dance si Carl E. Larson, în urmă cu aproape douazeci de ani, au adunat într-o carte cele mai reprezentative definitii ale comunicării, propuse de diferiţi autori: 126 de formulari. In ciuda numarului mare de definiţii, s-a evidentiat ca, in funcţie de domeniu, termenul este utilizat intr-o acceptiune particulara, specializata, deseori in divergenta cu sensul incetatenit in alte domenii.

Astfel de exemple sunt urmatoarele:

Eaward O. Wilson – biolog – „Comunicarea este o acţiune a unui organism sau unei celule care altereaza modelele probabile de comportament ale altui organism sau altei celule, intr-o maniera adaptativa pentru unul sau mai multi participanti”.

Charles Morris: „punerea in comun, impartasirea, transmiterea unor proprietaţi unui numar de lucruri”; „orice mediu care serveşte acestui proces de punere în comun e un mijloc de comunicare: aerul, drumul, telefonul, limbajul.”

Collin Cherry: „Comunicarea este ceea ce leagă organismele intre ele.”

Waren Weaver: comunicarea reprezintă „totalitatea proceselor prin care o minte poate să o afecteze pe alta.”

Louis Forsdale: „Comunicarea e procesul prin care un sistem este stabilit, menţinut si modificat prin intermediul unor semnale comune (impartasite) care actioneaza potrivit unor reguli.”

Jose Aranguren: „Comunicarea este o transmitere de informaţie la care se asteapta raspuns.”

Definitiile prezentate sunt rezultatele evolutiei istorice a cercetarilor in domeniul stiintelor comunicarii. Ross ne prezinta si el un inventar interesant al definitiilor comunicarii:

George Gebner: „Comunicarea reprezinta interactiunea sociala prin sistemul de simboluri si mesaje”

Gerald R. Miller: „Comunicarea isi focalizeaza interesul central pe acele situatii comportamentale in care o sursa transmite un mesaj unui receptor, cu intentia manifesta de a-i influenta comportamentele ulterioare.”

A. Craig Baird si Franklin H. Knower: “Comunicarea este realizarea sociala in comportamentul simbolic. “