Contractul de societate civilă

Contractul de societate civila

Desi aria contractelor de societate comerciala este mult mai vasta, contractul

de societate civila, reglementat de Codul civil, poate deveni o prezenta activa, cu

efecte benefice pentru cosocietari. Realizarea unor beneficii nu este privilegiul

exclusiv al contractelor de societate comerciala, de vreme ce contractul de societate civila avizeaza acelasi scop, insa intr-un cadru juridic distinct, care necesita o analiza speciala.

Ani de zile, cazut in desuetudine, contractul de societate civila are, in prezent, sansa revitalizarii, Legea nr. 36/1991 privind societatile agricole readucindu-le in actualitate.

Dominant intr-un asemenea contract este interesul, insa fundamentul sau il

constituie increderea, intelegerea si bunacredinta a membrilor unor asemenea societati civile. Configuratia juridica a contractului de societate este complexa, unele probleme continuind sa ramina controversate (de exemplu, daca ai sau nu personalitate juridica etc.).

I.Distinctia fata de asociatie, contractul de societate comerciala

Codul civil (art. 1491) defineste contractul de societate ca fiind acel "contract prin care doua sau mai multe persoane se invoiesc sa puna ceva in comun, cu scop de a imparti foloasele ce ar putea deriva". Referindu-se la persoane, art. 1491 Cod civil nu face distinctie intre persoanele fizice si juridice, de unde concluzia ca un asemenea contract poate fi incheiat si intre persoane juridice, sau intre persoane fizice si persoane juridice. Intre asociati, contractul de societate creeaza o comunitate de interese.

Profilul juridic al acestui contract face ca societatea sa se deosebeasca de indiviziune si de comunitatea de bunuri. Ea nu trebuie confundata: nici cu asociatia, deoarece, de multe ori, o asociatie poate avea si alte scopuri decit acelea de a obtine beneficii. Or, obtinerea beneficiului este de esenta contractului de societate civila. Este ceea ce s-a relevat in doctrina: "In contractul de societate scopul comun este prin urmare un mijloc prin care fiecare dintre participanti isi satisface un interes propriu, tinind seama de scopurile generale ale obligatiilor civile".^1

1.Contractul de societate civila si de societate comerciala

Elementele comune ale celor doua forme de contract sint urmatoarele:

a) ambele contracte nu pot lua nastere decit prin incheierea unui contract de societate;

b) un patrimoniu social trebuie sa aiba atit societatea comerciala, cit si cea civila;

c) scopul lucrativ il distingem la ambele forme de societate, comerciala sau civila, societatea vizeaza obtinerea unui beneficiu.

Distinctiile intre societatea comerciala si societatea civila sint insa esentiale.

a. Conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 31/1990, societatile comerciale au ca obiect actele de comert. Nu forma exterioara a societatii are importanta, ci natura actelor realizate de societate. De aceea, in mod just s-a relevat ca "Daca o societate va face acte de comert, va fi o societate comerciala, daca insa, actele emanate de la dinsa nu sint cele enuntate de lege ca acte comerciale, acea societate va fi considerata civila, independent de forma ei exterioara". ^1) Crearea unei societati civile nu are drept scop operatii comerciale. De altfel in caz de litigiu, daca judecatorul va aprecia ca actele societatii nu au caracter comercial, atunci se va considera ca ele sint civile. Vom retine deci ca in structura activitatii societatii civile nu intra operatiile cu caracter comercial.

b. Pentru a lua fiinta, o societate comerciala trebuie sa respecte anumite formalitati prevazute de Legile nr. 31/1990 vsi 26/1990. Astfel, societarii comerciali trebuie sa urmeze o anumita procedura, incepind de la constituire (Inregistrare, publicitate etc.), si pina la declararea in stare de faliment sau a lichidarii judiciare a societatii. Dimpotriva, aceasta procedura nu este impusa de lege in cazul contractului de societate civila. Fiind un contract consensual, el se incheie doar prin simplul acord de vointa al contractantilor (verbal, prin act scris sau chiar tacit, cum ar fi, de exemplu, punerea unor bunuri in comun cu intentia formarii unei societati). In caz de conflict, pentru a putea califica un raport juridic ca fiind un contract de societate, "trebuie ca in intentia partilor sa fi fost vointa de a constitui, din aportul pe care fiecare se obliga a-l aduce un fond comun in scopul de a imparti intre dinsii foloasele ce ar rezulta".^2) Tot spre deosebire de contractul comercial, legea nu impune, in cazul contractului de societate civila, existenta unui registru jurnal obligatoriu. Sub acest aspect concluzia care se desprinde este ca societatile comerciale se supun Codului comercial si legilor speciale in materie, pe cind societatilor civile li se aplica numai prevederile Codului civil.

c. Raspunderea membrilor societatilor comerciale pentru datoriile incheiate de societate este mult mai variat: decit in cazul societatii civile.