Drept Penal - Cursuri

Cazurile în care se poate dispune arestarea prevazute de art. 148 lit. e si h din C. proc. pen. Ordine de drept. Ordine publica. Ordine constitutionala. Pericolul social al faptei. Pericol social al infractiunii. Pericol concret pentru ordinea publica. În cursul urmaririi penale si instanta poate dispune obligarea de a nu parasi tara.

Vom aborda unele probleme ce ni le-am propus în titlu începând cu prezentarea deciziei nr. 614/R/15.10 2004 a Curtii de Apel Bucuresti, data în dosarul nr. 3635/2004, la care prin notele de la subsolul paginilor în spiritul adevarului si a unei întelegeri corecte a spetei am facut unele scurte observatii si trimiteri considerate necesare.

I. < Prin încheierea de sedinta din 15 octombrie 2004, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a II-a Penala, în dosarul nr.5697/2004 s-a dispus respingerea propunerii de arestare preventiva a inculpatului C.M.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Inculpatul C.M. în perioada 1998-2001, împreuna cu inculpatul N. I., învinuitii S. E. si T. P., folosind documente false, instigând la marturie mincinoasa, la fals, uz de fals în înscrisuri sub semnatura privata , în urma unor actiuni civile la instantele judecatoresti initiate de învinuitul T. P. si sustinute de ceilalti învinuiti, respectiv inculpati, au reusit în baza unor hotarâri judecatoresti sa devina proprietari ai imobilelor situate în Bucuresti, str. Sperantei nr.15, sector 2, str. Av. Radu Beller, nr.11, sector 1 si str. Sperantei nr.42, sector 2, prejudiciind Primaria Municipiului Bucuresti cu suma totala de aproximativ 20.000.000 lei , care nu a fost recuperata.

S-a sustinut în referatul Parchetului de pe lânga Curtea de Apel Bucuresti ca în cauza sunt probe si indicii temeinice de vinovatie iar inculpatul se afla în situatiile prevazute de art.148 lit.e si h din Codul de procedura penala.

Tribunalul a apreciat ca pentru a se dispune arestarea preventiva a inculpatului, trebuie sa fie întrunite conditiile prevazute de art.143 din Codul de procedura penala si sa existe probe din care sa rezulte vreunul din cazurile prevazute de art.148 Cod procedura penala.

Art.148 lit.e Cod procedura penala prevede ca „inculpatul a comis din nou o infractiune, ori din datele existente rezulta necesitatea împiedicarii savârsirii unei alte infractiuni”. Temeiul sus-mentionat nu rezulta în nici un fel din actele de la dosar si din probele administrate pe parcursul urmaririi penale (declaratiile martorilor si învinuitilor, acte aflate la dosarele civile ce au facut obiectul actiunii în revendicare si revizuire, documente emise de Biroul de Carte Funciara, Primaria Municipiului Bucuresti, Cadastru, Notariate Publice si D.G.A.F.I., raportul de evaluare al imobilelor), motiv pentru care instanta l-a apreciat ca fiind o simpla speculatie.

Art.148 lit.h din Codul de procedura penala reglementeaza situatia în care „inculpatul a savârsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea sa în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.”

În ceea ce priveste îndeplinirea conditiei prevazuta de art.148 lit.h Cod procedura penala, tribunalul a avut în vedere ca pentru mentinerea ordinii publice anumite infractiuni, prin gravitatea lor deosebita pot sa suscite o tulburare sociala de natura sa justifice o detentie provizorie cel putin o perioada de timp. În circumstante exceptionale acest element poate fi avut în vedere în masura în care în dreptul intern este recunoscuta notiunea de tulburare a ordinii publice provocata de o infractiune.

Acest element nu ar putea fi apreciat ca fiind pertinent si suficient, decât daca se bazeaza pe fapte de natura sa arate ca lasarea în libertate a inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publica. Mai mult decât atât, detentia nu ramâne legitima decât daca ordinea publica este efectiv amenintata, continuarea detentiei neputând servi pentru a anticipa o pedeapsa privativa de libertate.

Întreaga practica judiciara, sustine tribunalul, este ca trebuie îndeplinite cele doua conditii prevazute de art.148 alin.1 lit.h Cod procedura penala, respectiv savârsirea unei infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, si a doua conditie, lasarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica.