Instituții politice

Cursul 1

Principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat

Acest principiu a fost introdus expres in constitutie . Acest principiu pare sa fie o virtute inalienabila democratiilor liberale si totodata garantia primordiala a libertatii sociale si a securitatii individului in raporturile lui cu puterea . In scris „expresis verbis” s-au dedus in mod explicit din modul de organizare statala a puterii in majoritatea constitutiilor statelor democratice acest principiu suscita inca numeroase contraverse .

Formele principiului Montesque

Aristotel in lucrarea sa „Constitutia Atenei” , constata existenta in stat a 3 parti care odata bine organizate , statul intreg este el insusi organizat si anume deliberarea asupra afacerilor publice de catre Adunarea Generala , Comandamentul apartinind Corpului magistratilor si justitia apartinind Corpului judecatoresc . Istoricii precum Herodot , Tucidide , Xenofon sau scriitorii precum Sofocle , Euripide , ne-au lasat dovezi si reflectii despre organizarea puterilor si inceputul divizarii acestora in Sparta sau Atena . Paternitatea acestui principiu nu se poate atribui , germenii acestei teorii regasindu-se in operele filozofului englez John Lacke si ale iluministului francez Montesque .

John Lacke , pornind de la originea contractuala a statului si punind bazele tehnice ale institutiilor liberale , schiteaza teoria separatiei puterilor in :

- Legislativa

- Executiva

- Federativa (se poate contopi cu cea de-a 2)

Din conceptia sa , nu se desprinde ideea separarii propriu-zise a puterilor , ci mai degraba o colaborare a organelor . John Lacke pune insa bazele institutiilor liberale , prefigurind marile regimuri politice , indeosebi monarhia limitata , regimul parlamentar si regimul prezidential .

Intreaga filozofie a lui Montesque , cit priveste functionarea statului , este condensata in maxima devenita celebra „le pouvoir arrete pouvoir” (puterea opreste puterea) . Printr-un sistem de balante intre puteri astfel incit greutatii sa i se opuna greutatea , masurii - masura . Fiecare dintre puteri (legislativa , executiva si judiciara) indeplineste rolul unei supape de siguranta fata de celelalte .

Kant , in lucrarea sa „Spre pacea eterna” clasifica formele statului in functie de indivizii care detin puterea suprema pentru a distinge intre autocratie , aristocratie si monarhie , precum si in functie de modul in care seful statului guverneaza poporul distingind intre republicanism si despotism . Astfel un stat va fi considerat despotic daca aceeasi putere care face legea o si pune in aplicare , in timp ce republicanismul permite existenta unui principiu politic , cel al separarii intre puterea legislativa si cea executiva .

Ulterior Madison , in lucrarea sa „The Federalist” a sustinut ca acumularea tuturor puterilor (legislativa , executiva , judecatoreasca) in miinile aceluiasi organ sau persoane reprezinta adevarata definitie a tiranismului . La numai citiva ani , dupa moartea lui Montesque , Jean-Jacques Rousseau preia in contractual social teoria separatiei puterilor . Pentru el puterea legislativa se confunda cu insasi atributele suveranitatii , ceea ce inseamna ca nu poate fi decit emanatia de vointa a intregului popor .

Puterea legislativa fiind insasi expresia suveranitatii , inseamna ca puterea executiva trebuie sa i se subordoneze . Deoarece titularul suveranitatii este poporul , nimic nu-l poate impiedica pe acesta sa denunte contractul in baza caruia el a investit puterea legislativa si sa stabileasca o alta rinduiala , conforma cu vointa sa .

In schema clasica a principiului separatiei si echilibrului , statul are de indeplinit 3 functii fundamentale :

- Edictarea regulilor generale , respectiv functia legislativa

- Aplicarea sau executarea acestor reguli , functia executiva

- Rezolvarea litigiilor care apar in societate , functia jurisdictionala

Fiecare dintre aceste putere este incredintata unei categorii distincte de organe

- Puterea legislativa => adunarii reprezentative

- Puterea executiva => sefului statului si guvernului

- Puterea judecatoreasca => organelor judecatoresti

Puterea in echilibrul a acestor puteri prin distribuirea judiciara a atributiilor si inzestrarea fiecareia ca mijloace eficiente de control asupra celorlalte , stabilind astfel tendita de a acoperi intreaga putere si de a abuza de ea este conditia armoniei si eficacitatii mecanismului statal si garantia libertatii umane .

Democratia este puterea poporului . Suveranitatea nationala apartine poporului roman , care o exercita prin organele sale reprezentative alegeri libere , periodice si corecte , precum si prin referendum . Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu .