Dezvoltarea durabilă în contextul globalizării

INTRODUCERE

Globalizarea se referă la un proces accentuat de integrare pe plan mondial şi de raspîndire a unui set de idei mai mult sau mai puţin legate de activitatea economică şi de producţia bunurilor materiale, fortele promotoare fiind :

liberalizarea comertului international si a fluxurilor de capital,

accelerarea progresului tehnologic si societatea informationala.

Concept destul de contoversat, globalizarea este privită sub două aspecte:

Pozitiv ce se concentrează pe beneficiile uniformizării şi a mondializării societăţilor,

Negativ ce acuză globalizarea pentru pierderea individualităţii unui popor, a unei comunităţi.

Dezvoltarea durabilă şi globalizarea

În ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă, aceasta se referă la capacitatea unei societăţi de a funcţiona continuu într-un viitor nedefinit, fără a ajunge la epuizarea resurselor cheie, ea reprezintă adoptarea unor sisteme pe termen lung, de dezvoltare şi realizare a unei comunităţi prin luarea în considerare a problemelor economice, de mediu şi sociale.

Dezvoltarea durabilă oferă un cadru prin care comunităţile pot folosi în mod eficient resursele, crea infrastructuri eficiente, proteja şi îmbunătăţi calitatea vieţii, crea noi activităţi comerciale care să le consolideze economia. Ne poate ajuta să cream comunităţi sănătoase care să poată susţine atît noua noastră generaţie, cît şi pe cele care urmează.

Modurile de interpretare tradiţionale de planificare şi dezvoltare creează, mai mult decît rezolvă, probleme de mediu înconjurător sau sociale. Acolo unde interpretările tradiţionale pot conduce la aglomerare, extindere, poluare şi consumul excesiv de resurse, dezvoltarea durabilă ofera soluţii reale şi de durată care ne consolidează viitorul.Toate aceste inovaţii care au apărut în ultimele decenii pentru a uşura şi îmbunătăţi viaţa omului sînt, bineînţeles, legate de o societate a cunoasterii din ce în ce mai pregnantă şi mai unanim acceptată, fapt ce demonstează de fapt eficacitatea ei. Dacă mai există şi azi comunităţile tradiţionale, conservatoare, care nu sînt deschise la schimbare şi resping din start orice apare nou în peisajul lor, acestea sînt cazuri izolate ce vor fi în cele din urma ”convertite” de acest val informaţional, devenit indispensabil oricarei dezvoltări, pentru că în lipsa lui resursele nu ar putea fi valorificate în mod eficient.  

Factorii determinanţi ai globalizării

Factorii economico-comerciali care au influenţat adâncirea procesului de globalizare a economiei mondiale sunt:

Liberalizarea comerţului cu servicii în special în domeniul telecomunicaţiilor, asigurărilor şi bancar, a constituit tendinţa dominantă a anilor ’70 în SUA, fiind continuată în anii ’80 în Marea Britanie şi ulterior în Uniunea Europeană şi Japonia. Tendinţa continuă şi în prezent, incluzând şi ţările Europei Centrale şi de Est, printre care şi România.

Liberalizarea pieţelor de capital ca urmare a eliminării treptate a obstacolelor impuse circulaţiei devizelor şi a capitalului, reprezintă un pas favorabil în vederea formării unor pieţe financiare globale. Această mobilitate a capitalului reduce riscul repatrierii capitalului în special în cazul companiilor transnaţionale şi înregistrează, totodată, o reducere a costurilor în condiţii normale.

Factorii determinanţi ai globalizării

Liberalizarea investiţiilor străine directe

Începând cu anii ’70, interesul comun al umanităţii de prezervare (apărare) a mediului înconjurător s-a concretizat prin apariţia unor concepte, cu vocaţie globală: bunurile comune ale umanităţii, dezvoltarea durabilă şi securitatea ecologică, care au constituit noi factori ce au dinamizat procesul de globalizare a economiei mondiale.

Bunurile comune ale umanităţii sunt spaţii cum ar fi oceanele, fondurile marine, care din diverse motive nu sunt susceptibile a fi divizate şi nici nu cad sub incidenţa suveranităţii statelor. Cu excepţia oceanelor, nici unul din aceste bunuri comune nu au fost polizate, deoarece este relativ faptul că oamenii posedă capacităţi tehnice de exploatare şi deteriorare.

Dezvoltarea durabilă este definită drept dezvoltarea care răspunde nevoilor prezente, fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface nevoile. Dezvoltarea durabilă e concepută în vederea reconcilierii dintre economie şi mediul înconjurător, ca o nouă cale de dezvoltare care să susţină progresul uman nu numai în câteva locuri şi pentru câţiva ani, ci pe întreaga planetă şi pentru un viitor apropiat.

Securitatea ecologică este una dintre dimensiunile fundamentale ale securităţii globale.