Valoarea, cultura, civilizația și libertatea

Valoare

Activitatea umana se acracterizeaza prin doua categorii de produse: insotite de valoare si neinsotite de valoare.

Prin relatiile sale,prin comportamentul propriu,prin diversele lui activitati,omul confera realitatii obiective si subiective sensuri in functie de necesitatile sale.Raportarea omului la mediu este preferentiala,elementele realitatii obiective si subiective impartindu-se in 2 categorii:importante si neimportante.

In felul acesta lumea exterioara omului devine o lume umana.Dispare influenta fata de mediul exterior prin apreciera lui in functie de nevoile individului uman.

Valoarea nu este un atribut intrisec al obiectelor materiale sau ideale,nici un atribut intrinsec al subiectului, ci ea este un mod specific de raportare preferentiala a subiectului fata de obiect pe baza unor criterii sociale.Omul acorda valoare obiectelor sau obiectele capata valoare etica,estetica,utilitara etc. Pt ca omul gaseste in ele ecoul unor nevoi si dorinte pt ca el nu ramane indiferent in fata lor.

Valoarea este conceptul filosofic care defineste acea relatieintre subiect si obiect in care prin polaritate si ierarhie se exprima pretuirea, aprecierea acordata de o comunitate umana.Valoarea este asdar o esenta rationala,exprima a relatie soociala.Valorile nu sunt proprietati constitutive ale lucrurilor ci calitati pe care le capata pentru om. Cultura

Cultura este o componenta permanenta si definitorie a umanului, ea nu este un adaos facultativ la conditiile de existenta ale omului, ci este modalitatea specifica prin care omul organizeaza si semnifica Universul inconjurator.Cu toate ca viata omului nu este posibila fara cultura,aceasta nu se confunda cu secret si cu tot ceea ce realizeaza omul.Intra in cultura numai acele creatii ale activitatii umane pe care societatea ,grupurile sociale,categoriile sociale le apreciaza ca valori, adica totalitatea valorilor materialr si spirituale.

Cultura se caracterizeaza prin urmatoarele 4 dimensiuni: cunoasterea,valoarea,creatia si comunicarea.

Cunoasterea este o premisa necesara si in acelasi timp un moment constitutiv al culturii.Aceasta incepe sa existe odata cu efortul omului de a introduce ordine rationala in evenimentele care il inconjoara,de a intelege care este provenienta,geneza si evolutia acestor evenimente.

Valoarea rep momentul central al culturii, determinatia ei esentiala, ea fiind pregatita de momentl cunoasterii, asadar val este precedata si conditionata de cunoastere.Daca orice valoare presupune cunoastere,nu orice cunoastere conduce la valoare.

Creatia este momentul hotarator al genezei,al aparitiei,al producerii faptuui de cultura,dupa cum cultura este o conditie a eficientei actului de creatie.

Comunicarea este acea dimensiune a culturiiprin care se realizeaza functia ei sociala,acea dimensiune prin care cultura se integreaza in ansamblu activ umane.

Legatura intre sferele mari ale culturii si palierele culturii ne ajuta sa intelegem caracterul dinamical acesteia,care are un rol foarte important in explicarea relatiilor dintre om si societate.