Finanțele Uniunii Europene

Supravegherea multilaterala a politicilor bugetare si

macroeconmice in UE

Pactul de Stabilitate si Crestere a intrat in vigoare la 1

Ianuarie 1999 fiind format dintr-un cadru de reguli de

natura preventiva si corectiva. Initial s-a bazat pe doua

acte legislative Reglementarea Consiliului Nr. 1466/1997 cu

privire la intarirea procesului de supraveghere multilaterala

a politicilor bugetare si a coordonarii politicilor economice

si Reglementarea Consiliului Nr. 1467/1997 asupra

clarificarii si acelerarii procedurii de deficit excesiv si

Rezolutia asupra Pactului de Stabilitate si Crestere din 17

iunie 1997.

Pactul de Stabilitate si Crestere este un cadrul esential al

Uniunii Economice si Monetare, contribuind la realizarea

stabilitatii macroeconomice si a sustenabilitatii finantelor

publice in Uniunea Europeana. Un sistem bazat pe reguli

este cea mai buna garantie ca angajamentele luate sint

respectate si implementate uniform de catre statele

membre. Cele doua ancore principale ale Pactului de

Stabilitate si Crestere-nivelul de 3 la suta din PIB al

deficitului bugetar si de 60 la suta din PIB a datoriei

publice si obiectivul pe termen mediu - sint pietrele de

temelie ale procedurii de supraveghere multilaterala.

Statele membre, Consiliul ECOFIN si Comisia Europeana

sint responsabile de implementarea Pactului de Stabilitate

si Crestere intr-o maniera uniforma si eficienta. In plus, in

conditiile in care exercitarea unei presiuni a membrilor

clubului este esentiala pentru cresterea credibilitatii,

influentei si eficacitatii Pactului de Stabilitate si Crestere,

Consiliul ECOFIN si Comisia sint obligate sa faca publice

pozitiile adoptate si deciziile pentru fiecare pas al

procedurii de supraveghere multilaterala.

64

Obiectivul bugetar pe termen mediu

Obiectivul pe termen mediu este definit in termeni ajustati

ciclic, net de factori cu influenta temporara. Factorii cu

influenta temporara sint definiti ca masuri care au o

influenta bugetara tranzitorie si care nu conduc la o

schimbare de durata a pozitiei bugetare.

Obiectivul pe termen mediu are trei scopuri:

a) sa ofere o marja de siguranta pentru a nu depasi

nivelul de 3 la suta din PIB a deficitului bugetar. Marja

de siguranta este evaluata pentru fiecare stat membru

in parte luind in considerare volatilitatea produsului

intern brut si sensitivitatea bugetara la fluctuatiile

produsului intern brut.

b) Sa asigure un progres rapid catre sustenabilitatea

finantelor publice. Acest aspect este evaluat tinind

cont de nevoia de a reduce ponderea datoriei publice i

produsul intern brut catre niveluri care sa poata

acomoda impactul imbatrinirii populatiei asupra

finantelor publice.

c) Tinind cont de punctele a) si b), sa creeze spatiu de

manevra bugetara pentru luarea in considerare a nui

nivel suficient al investitiilor publice.

Obiectivele pe termen mediu sint diferentiate pentru

fiecare stat membru in parte, pentru a lua in considerare

diversitatea starii economice si bugetare a acestora si de

asemenea riscurile legate de sustenabilitatea finantelor

publice.