Modalități și Acorduri de Plată Internaționale

În orice tranzactie comerciala vânzatorul va cauta întotdeauna sa recupereze rapid si integral contravaloarea marfurilor exportate, iar cumparatorul sa obtina produsele la cele mai avantajoase preturi si conditii de plata. Intentiile celor doi parteneri în legatura cu decontarea tranzactiei se reflecta sintetic în schema de plata.

Prin schema de plata se întelege modul în care a fost plasat în timp momentul platii în raport cu momentul livrarii marfii sau efectuarii prestatiei. În principal, plata poate fi realizata în avans, la livrare (imediat) sau pe credit (la termen). Aceste modalitati pot fi utilizate individual sau combinat.

- Plati în avans

A v a n s u l reprezinta o suma de bani platita de importator exportatorului înainte de livrarea marfii sau efectuarea prestatiei. Din punct de vedere economic avansul constituie un credit fara dobânda acordat de cumparator vânzatorului.

Avansul poate apare:

- ca o plata integrala a marfii ce urmeaza a fi livrata = cazuri relativ rare care apar pentru achitarea unor marfuri care conjunctural au o cerere deosebita (cereale, petrol). Importatorul (care efectueaza plata în avans) poate cere exportatorului, pentru certitudinea efectuarii livrarii, o garantie bancara de buna executare a contractului.

- ca o parte din suma pe care cumparatorul urmeaza sa o plateasca vânzatorului = pentru exportator reprezinta o modalitate de asigurare a unei parti din resursele valutare necesare realizarii produsului, iar pentru importator certitudinea în realizarea produsului comandat.

Plata în avans presupune si precizarea unor elemente:

- procentul platii în avans - se stabileste în contract sub forma unei cote procentuale din valoarea întregii marfi ce urmeaza a fi livrata;

- momentul platii avansului - poate fi stabilit la un anumit termen de la semnarea contractului sau pâna la o data limita, nerespectarea acestui termen atragând dupa sine decalarea celorlalte momente economice ale contractului (livrarea, punerea în functiune etc.);

- modalitatea de acoperire a avansului - în practica se folosesc doua metode:

- proportional cu fiecare livrare pâna la acoperirea lui integrala (avansul este de 10% din valoarea întregii marfi, iar la fiecare livrare se achita de catre importator doar 90% din contravaloarea lotului).

- avansul se socoteste acoperit cu valoarea primelor livrari, dupa care celelalte loturi se platesc de catre importator integral.

- restituirea avansului - este obligatorie indiferent din vina cui se reziliaza contractul. De aceea, în contract trebuie sa se precizeze dobânda pe care vânzatorul o va plati cumparatorului în momentul restituirii avansului. Dobânda se calculeaza pe perioada dintre momentul acordarii avansului si cel al restituirii lui. În momentul acordarii, avansul nu este purtator de dobânda.

- garantarea restituirii avansului - importatorul poate solicita exportatorului o garantie bancara de resituire a avansului.

- modalitatea de plata a avansului - se realizeaza printr-o forma de decontare simpla si ieftina (incasso simplu sau ordin de plata) deoarece importatorul nu are nici un risc în acest moment cu privire la respectarea conditiilor privitoare la marfa, iar exportatorul stie ca întârzierea platii avansului atrage dupa sine decalarea tuturor celorlalte obligatii contractuale.

O categorie speciala de avansuri sunt “platile progresive” care nu se restituie decât daca rezilierea contractului are loc din vina exportatorului. Platile progresive sunt utilizate în cazul produselor unicat, de valori mari, comenzi speciale. Pe baza facturilor prezentate de exportator, prin care atesta efectuarea unor cheltuieli pentru produsul comandat, în limita unei sume prestabilite importatorul plateste esalonat în avans.

Nerestituirea acestui avans în cazul rezilierii contractului se explica prin faptul ca produsul fiind unicat, comanda speciala, exportatorul gaseste mai greu un nou client pentru produsul respectiv.

- Plata la livrare (plata imediata)

Consta în stingerea obligatiei de plata a importatorului fata de exportator în momentul livrarii marfurilor sau prestarii serviciului. Plata la livrare poate fi facuta singular si definitiv sau poate constitui un moment într-o schema de plata complexa, în care obligatia de plata a cumparatorului nu se stinge în totalitate, ci numai partial, proportional cu cota stabilita a fi platita în acel moment.

Precizarile care se fac în contract vizeaza:

- momentul platii - plata la livrare poate fi realizata contra documente sau contra marfa. Cel mai adesea, plata are loc prin prezentarea documentelor la banca de catre exportator care atesta astfel îndeplinirea obligatiilor contractuale si expedierea marfurilor.

- modalitatea de plata - fiecare partener va opta pentru modalitatea care îl avantajeaza cel mai mult. Având în vedere garantiile pe care le prezinta pentru ambele parti cel mai frecvent este utilizat acreditivul documentar. Daca se alege plata prin incasso, exportatorul trebuie sa se asigure împotriva riscurilor de neplata pe care le comporta aceasta modalitate.

- modalitatea de garantare - în cazul în care exportatorul nu are siguranta încasarii contravalorii marfurilor exportate, el poate solicita cumparatorului o scrisoare de garantie bancara pentru plata sau poate folosi cambii acceptate si avalizate de catre o banca corespondenta etc.

Daca plata la livrare constituie doar un moment în cadrul unei scheme de plata (în cazul exporturilor de masini si utilaje complexe) mai apar doua momente de plata ce urmeaza platii la livrare: cota platibila la receptie si cota platibila la expirarea perioadei de garantie tehnica.

Cele doua cote au rolul de a constitui pentru importator o garantie suplimentara. Ele nu sunt purtatoare de dobânda si de aceea exportatorii vor dori ca ele sa fie cât mai mici, iar importatorii vor solicita ca nivelul lor sa fie suficient de mare pentru a acoperi eventualele penalizari de întârziere pentru nepunerea în functiune a utilajului.

- Plata pe credit (la termen)

Presupune achitarea contravalorii marfii într-un moment situat dupa livrarea acesteia. Aceasta modalitate de plata reprezinta o înlesnire acordata de exportator importatorului al carei substrat poate fi diferit:

- vânzatorul poate asigura cumparatorului timpul necesar acumularii fondurilor pentru plata marfii;

- poate constitui o arma concurentiala în scopul patrunderii sau mentinerii pe o piata.

Elementele care se precizeaza în contract se refera la:

- procentul platii pe credit sau plata integrala a contravalorii marfii pe credit;

- durata creditului - presupune stabilirea celor trei intervale de timp care o compun:

- durata totala a creditului = intervalul dintre momentul în care începe sa curga creditul pâna la ultima rata;

- perioada de gratie = intervalul dintre momentul acordarii creditului pâna la prima rata;

- perioada de rambursare = intervalul de la prima pâna la ultima rata.

- momentul acordarii creditului - presupune stabilirea evenimentului economic în functie de care se naste obligatia debitorului de a rambursa creditul. Evenimentul ales poate fi: data semnarii contractului, data livrarii marfurilor, data receptiei, data expirarii perioadei de garantie tehnica etc.

Esalonarea creditului si a momentului din care acesta începe sa curga sunt privite diferit de catre cei doi parteneri. Cumparatorul va dori ca esalonarea ratelor sa înceapa cât mai târziu astfel încât din valorificarea produsului sa îsi poata acoperi ratele si dobânda. Exportatorul va dori o recuperare cât mai rapida a sumelor investite în marfa exportata.

- dobânda - reprezinta remunerearea creditului si se stabileste în contract ca procent anual ce se va aplica asupra marfii la livrare.

- materializarea ratelor scadente - vizeaza modalitatea de plata si instrumentul de garantare.