Diagnosticul economico-financiar al Întreprinderii

Diagnosticul economico-financiar al întreprinderii.

1. Rolul, esenţa şi obiectivele diagnosticului întreprinderii.

2. Metode de diagnosticare

3. Diagnosticul financiar al întreprinderii.

1.Rolul, esenţa şi obiectivele diagnosticului întreprinderii.

Diagnosticul economico-financiar este un istrument care permite formularea unor judecăţi cu caracter calitativ şi cantitativ privind starea, dinamica şi perspectivele unui agent economic. Diagnosticul nu are rolul de a descrie, ci de a identifica variabilele cheie ale starii şi dinamicii fenomenelor, a studia interacţiunea lor în vederea determinării obiectivelor de creştere a întreprinderii.

În condiţiile unor informaţii fiabile şi corecte, formularea unor judecăţi de valoare depinde atît de măsura în care analistul stăpîneşte teoria economică, cunoaşte realitatea obiectivă, cît şi de experienţa acumulată de acesta. Indiferent de accepţiunea dată, rolul analistului constă în studierea şi evaluarea obiectivă a unor stări şi rezultate, în identificarea factorilor şi cauzelor acţiunii lor, în stabilirea punctelor forte şi slabe ale firmei, în găsirea unor soluţii pentru reglarea şi îmbunătăţirea activităţii, aici pertinenţa diagnosticului este condiţionată de cunoaşterea acestor factori care acţionează asupra unui fenomen, a naturii lor, a mecanismului prin care concură la formarea şi modificarea rezultatelor.

Obiectivele şi scopurile financiare ale întreprinderii vizează, pe de o parte, maximizarea profiturilor, ce înseamnă creşterea bogăţiei întreprinderii, pe de altă parte, obţinerea creşterii economice, a menţinerii echilibrului financiar şi a lichidităţii financiare, rentabilitatea fiind obiectivul premordial.

Diagnosticul general se compune din diagnosticul comercial, diagnosticul tehnologic, diagnosticul resurselor umane, diagnisticul producţiei şi diagnosticul financiar:

- diagnosticul comercial răspunde la chestiuni cum ar fi piaţa, concurenţa, structura clientelei, preţurile practicate comparativ cu unităţi similare, dacă există proces de creştere economică etc.;

- diagnosticul tehnologic dă răspuns unor probleme, precum nivelul pro¬ductivităţii muncii, ce tehnologii (vechi sau noi) se utilizează, preocuparea lansării de produse sau servicii noi, dacă există activitate de cercetare etc.;

- diagnosticul resurselor umane vizează analiza categoriilor de personal folosit în întreprindere, gradul de calificare, politica salarială, politica de formare a personalului, climatul social (absenteism, conflicte de muncă), relaţiile cu partenerii de contracte sau cu banca etc.

- diagnosticul producţiei care urmăreşte alaliza procesului de producţie a intreprinderii, a planurilor şi programelor de producţie, analiza calităţii produselor, a sortimentului şi productivităţii etc.;

- diagnosticul financiar are ca obiect stabilirea capacităţii de profit a întreprinderii, starea echilibrului financiar, analiza structurii şi valorii patrimoniale a întreprinderii, analiza rentabilităţii şi riscurilor aferente.

Realizarea diagnosticului întreprinderii presupune parcurgerea următoarelor etape:

1. Stabilirea problemelor supuse analizei-diagnostic;

2. Asigurarea cu informaţii contabile şi fincanciare necesare efectuarii diagnosticului.

3. Efectuarea propriu-zisă a diagnosticului prin aplicarea diverselor meted şi tehnici de analiză;

4. Determinarea cauzelor şi factorilor ce au contribuit la succesele sau dificultăţile întreprinderii;

5. Elaborarea recomandărilor şi propunerilor

- Stabilirea variabilelor cheie a dezvoltării întreprinderii;

- Stabilirea măsurilor de redresare sau ameliorare a performanţelor întreprinderii;

- Optimzarea politicilor economico-financiare întreprinderii şi fundamnetarea strategiilor optime de dezvoltare;

6. Prezentarea rezultatelor diagnosticului într-un raport.

2. Metode de diagnostic.

În dependenţă de scopurile şi metodele de realizare, diagnosticul la întreprindere se divizează în 2 sisteme de bază:

1. Sistema diagnosticării-expres

2. Sistema diagnosticării fundamentale

Sistema diagnosticării-expres se poate realiza prin intermediul metodelor standarte de analiză. Aceste metode sunt pe larg utilizate în practica economică autohtonă, principalele din acestea fiind: analiza orizontală, analiză verticală, analiza comparativă, analiză coeficienţilor financiari, analiza integrală bazată pe modelul „Du Pont”, analiya factorială functională (m. Balantiera, dif.absoluta, subsit.in lant, coef.fin)

Esenţa analizei-diagnostic expres constă în compararea parametrilor efectivi cu cei normativi (de plan) şi identificarea mărimii abaterilor acestora în dinamică.