Drept Administrativ

Statul si autoritãtile publice

Ca organizare politicã a societatii, statul este reprezentarea colectivitatii nationale. El urmareste realizarea unor scopuri de natura politica, economica si sociala. Scopurile sunt ale societatii in ansamblul ei. La prima vedere, statul se prezinta ca o abstractiune ce desemneaza o colectivitate umana organizata in mod permanent pe un anumit teritoriu cu organe de conducere si reprezentare bine determinate prin care statul se manifesta in realitatea sociala, politica nationala si internationala. Aceste organe de reprezentare ale statului au fiecare in parte anumite competente, atributii bine determinate prin lege. Putem identifica 2 categorii de asemenea autoritati:

- Autoritati reprezentative directe (Parlamentul, Presedintele Romaniei la nivel central, national; cosiliul local si judetean, primarul la nivel local);

- Autoritatile ce realizeaza o reprezentare indirecta (govern, ministere, alte autoritati publice centrale ori alte institutii infiintate in plan territorial de consiliile judetene, locale).

Prin toate aceste autoritati se realizeaza puterea de stat si statul se manifsta.

Intre aceste autoritati publice exista diferite raporturi de subordonare, de coordonare, de cooperare. La baza functionarii statului sta un principiu unanim recunoscut: separatia puterilor. Aceasta separatie nu inseamna o separatie, o autonomizare totala a fiecareia, ci prin separatia puterii trebuie sa se asigure lipsa oricarei ierarhii intre puterile statului, sa se inlature posibilitatile de substitutie a unor autoritati publice altor autoritati publice si sa se asigure o armonie in cadrul sistemului statal (un control reciproc), toate avand la baza Constitutia si legea, care sa stabileasca intr-un mod riguros competentele fiecarei autoritati publice ce apartin uneia sau alteia dintre puterile statului.

Conceptul de administratie publicã

Termenul de administratie publicã provine din limba latinã si înseamnã “supus”, “sobordonat”, “cineva în slujba cuiva”. Notiunea de administratie poate fi privitã si înteleasã din 2 perspective:

1. sensul material – o activitate de organizare a executãrii si de executare în concret a legilor si a altor acte normative. Scopul acestei activitãti este realizarea interesului public general. Activitatea administratiei se materializeazã prin emiterea de acte cu caracter juridic unilaterale sau bilaterale, a unor acte de gestiune, prestare de servicii publice, operationalizarea administratiei, materiale, productie.

2. sensul organic - ansamblul autoritãtilor si institutiilor publice, a organismelor administratiei publice create pentru a realize activitatea de administrare.

Administratia publicã înseamnã o activitate complexã impusã de existenta unui fenomen socio-administrativ denumit fenomen administrativ care este realizat de realizat de structuri, institutii create în acest scop.

Notiunea de fenomen administrativ

Fenomenul administrativ este un fenomen social. El cuprinde ansamblul realitãtilor sociale, cerinte, nevoi, resurse, institutii, drepturi si obligatii legal recunoscute. Aceste cerinte sociale trebuie realizate în mod organizat, institutionalizat, continuu si pe cât posibil gratuit. În societatea organizatã statal, existã o multime de cerinte, de dorinte ale cetãtenilor, însã nu toate acestea dobândesc calitatea de cerinte sociale care alcãtuiesc fenomenul administrativ. Justificarea constã în aceea cã statul nu-si poate asuma realizarea tuturor cerintelor sociale existente la un moment dat prin regim de putere publicã. În schimb, statul are 2 posibilitãti:

- pe de o parte, cuantificã acele cerinte sociale permanente cu un impact major asupra inteiorului societãtii si le asumã transformându-le în sarcini pentru sine în general si pentru administratia publicã în special;

- pe de altã parte, celelalte cerinte sociale neasumate de stat dar appreciate ca fiind importante pentru societate le dã în realizarea unor structuri nestatale, agentilor economici din proprie initiativã a acestora sau prin concesionare agentiloe economici a acestor cerinte. Pentru ceea ce nu-si asumã ca sarcinã, statul trbuie sã creeze cadru juridic în vederea dezvoltãrii unor servicii, activitãti private pentru realizarea acestor nevoi sociale.

Fenomenul administrative are o dinamicã influentatã în cea mai mare parte de evolutia în ansamblu a societãtii, iar administratia publicã trebuie sã tinã seama de aceste elemente, sã-si constituiascã structuri flexibile care sã se poatã adapta la modificãrile ce constituie cerinte sociale.

De multe ori, autoritãtile administratiei publice nu se pot adapta cerintelor sociale datoritã faptului cã nu reusesc sã-si înteleagã locul si rolul lor în cadrul societãtii.

Analiza fenomenului administrativ trebuie fãcutã în mod permanent atât de cãtre autoritãtile publice chemate sã dea satisfactie cerintelor sociale si de anumite structuri ale administratiei publice care au ca obiect de activitate tocmai cercetarea fenomenului administrativ.