Intervenții dirijate asupra grupului - câteva tendințe de dezvoltare

Prezentul text schiteaza principalele tendinte din evolutia abordarii experimentale a grupurilor. Aici, „grup" înseamna, în general, un ansamblu de douazeci de persoane cel mult, care interactioneaza direct si împartasesc o identificare psihologica imediata. Atentia noastra se concentreaza asupra unor grupuri precum mica unitate de lucru dintr-o organizatie formala, în opozitie cu grupurile formate în functie de categoriile sociale.

Schimbarea în interiorul grupului prin metodele experimentale: câteva tendinte generale

Abordarea experimentala a constituit baza experientei dobândite si în alte abordari ale grupului din perspectiva stiintei comportamentului; rezultatele au fost inegale. Importanta acordata grupului de formare provenea din faza initiala a acestei dezvoltari paralele, dar calitatile fazei respective erau marile ei defecte. Rudimentara - si tocmai prin aceasta revelatoare -, faza I a amplificat impactul experientelor initiale de învatare experimentala aproape întotdeauna în grupuri de oameni necunoscuti între ei. Costul acestei inabilitati a fost, probabil, ratarea transferului de instructie dobândita în alte medii. Desigur, aceasta pierdere nu era constanta. Pierderea probabila era mai putin vizibila în aplicatiile facute asupra grupurilor apropiate - precum familia - si mai accentuata în încercarile de transfer catre organizatii. Faza II pune accent pe transferul de deprinderi, cu riscul de a reduce impactul experientei initiale asupra individului.

Abordarile experimentale si celelalte abordari ale grupului din perspectiva stiintei comportamentului: un caz de dezvoltare paralela, faza I

Valoarea si impactul grupului de formare - ca mijloc de instruire - sunt evident implicate în evolutia istorica a altor abordari ale grupului prin prisma stiintei comportamentului. în acest sens, trei etape succesive ale acestei istorii sunt în mod special revelatoare. La început, primii observatori - începând cel putin cu Aristotel si ajungând pâna la Le Bon - împartaseau opinia comuna conform careia comportamentul, atitudinile si credintele indivizilor sunt fundamental înradacinate în relatiile interpersonale si intergrupuri. Aristotel interpreta natura sociala a omului ca fiind o noblete, în timp ce Le Bon vedea în gregarism sursa multor rele. Cu toate acestea, interpretata fie într-un sens negativ, fie într-unui nobil, aceeasi generalizare delimiteaza notiuni atât de disparate cum sunt cele ale lui Aristotel si Le Bon: grupul este o sursa fundamentala de influenta asupra comportamentului, atitudinilor si credintelor membrilor sai.

În acest sens elementar, grupul este un mijloc de control. Este un mediu de prima importanta în care oamenii îsi formeaza o idee despre ceea ce sunt sau - ceea ce, practic, este acelasi lucru - despre tipul de raporturi pe care le au unii cu altii. Tocmai de aici provine forta constrictiva a dinamicii grupului de formare.

Plecând de la observatia elementara conform careia grupurile influenteaza comportamentul, importanta formarii de catre grup decurge, în practica, din doua argumentari conceptuale. La început, cam prin anii '30 si '40, s-a conturat o idee a carei intuitie centrala, decurgând direct din faptul ca grupurile pot influenta sau chiar dirija compor-

1 Text preluat din „Dinamica grupurilor. Texte de baza” (autori Pierre De Visscher si Adrian Neculau). Editura Polirom, Iasi, 2001.

1

tamentul, atitudinile si credintele, cerea considerarea grupului drept obiectiv al schimbarii. Diverse lucrari teoretice si practice au profitat de ocazie pentru a lansa provocarea si a acapara aceasta pârghie naturala care este influenta grupului asupra membrilor sai, în scopul de a modifica fie comportamentul individului, fie chiar pe cel al grupului. Astfel, în contexte de grup, mamele au fost încurajate sa hraneasca regulat nou-nascutii cu suc de portocale, lucratorii în industrie sa mareasca randamentul muncii prestate, iar unii manageri sa profite de transarile neobisnuite ale macelariilor pentru a acoperi lipsurile din vremuri de razboi.

Aceasta prima extrapolare conceptuala a intuitiei de baza asupra grupului a înregistrat o activitate considerabila de cercetare si practica, în mod curent numita dinamica de grup. Mai multe formulari ale dinamicii de grup s-au ivit din acest interes si au avut importante repercusiuni. Pentru ilustrare, urmatoarele principii au fost aplicate unui larg evantai de contexte de învatamânt, terapie si munca:

- Cu cât este mai mare atractia exercitata de grup asupra membrilor sai, cu atât mai puternica este influenta asupra lor si cu atât mai mult împartasesc ei normele grupului;

- Cu cât atractia exercitata de grup asupra membrilor sai este mai mare, cu atât rezistenta la schimbari de comportamente, atitudini sau credinte îndepartate de normele grupului este mai puternica;

- Cu cât prestigiul unui individ dintre membrii grupului este mai mare, cu atât influenta pe care el o poate exercita este mai accentuata.

În încercarile de aplicare a unor asemenea principii ale dinamicii de grup - în special în contextele industriale sau administrative - exista o veriga în mod deosebit nesigura. Este foarte adevarat ca stimularea dezvoltarii grupurilor activeaza un enorm potential de influenta asupra comportamentului; dar nu e deloc sigur ca grupurile vor face ceea ce autoritatile în materie considera a fi „ceea ce se cuvine". De exemplu, daca exista motivatii - tinând de relatiile umane - care îi atrag pe unii lucratori spre un grup, acest lucru nu va fi, în mod necesar, foarte util pentru a schimba, în sensul dorit de catre directie, atitudinile lor fata de nivelurile de productie. De fapt, un alt grup care i-ar seduce în mai mare masura ar putea, în cele din urma, sa le mobilizeze resursele pentru a se opune directiei.