Extras din curs
Managementul este un proces conştient de coordonare a acţiunilor
individuale şi de grup pentru realizarea obiectivelor firmei, într-un mod care să fie
favorabil pentru o mare parte a societăţii.
1. Definiţii
- Managementul este procesul întreprins de una sau mai multe persoane în
vederea coordonării activităţii altor persoane spre a obţine rezultate pe
care nu le-ar înregistra dacă ar acţiona individual (Ivancevich, Donnelly,
Gibson).
- Managementul este procesul de atingere a obiectivelor organizaţiei
lucrând cu şi prin oameni şi valorificând celelalte resurse organizatorice
(Certo).
- Managementul reprezintă o lucrare cu şi prin alte persoane în vederea
atingerii obiectivelor organizaţiei, folosind eficient resursele limitate, în
condiţiile unui mediu schimbător (Kreitner).
- Managementul este un proces de realizare eficientă a activităţii cu şi prin
alţi oameni (Robbins).
- Managementul este mai repede practică decât ştiinţă sau profesie, deşi
conţine elemente din ambele (P. Drücker).
- Managementul reprezintă ştiinţa tehnicilor de conducere şi gestiune a
întreprinderilor (publicaţia Larousse).
2. Istoricul managementului
Idei despre management sunt întâlnite la Pericles (413 î.e.n.) (demnitatea şi
meritul individului, îndatorirea faţă de organizaţie, echilibrul între activităţile
productive şi de odihnă), la vechii chinezi şi egipteni. Ca şi domeniu de studiu, clar
definit, la începutul sec.XX s-au elaborat primele teorii:
- managementul ştiinţific a fost elaborat de ing. Friderick Taylor (SUA), iar
lucrarea sa „Principiile managementului ştiinţific” (1911) – aduce o contribuţie
însemnată în domeniul managerial. Acesta consideră că ştiinţa şi experimentele
puteau contribui la rezolvarea problemelor tehnice dar că aveau un aport mai mic
la soluţionarea cerinţelor psihologice ale lucrătorilor;
- managementul administrativ a apărut şi s-a dezvoltat în Franţa, principalul
promotor fiind Henry Fayol. În 1916 a apărut „Managementul general şi
industrial” – un compendiu de concepţii practice prezentate ca o teorie generală a
managementului care consideră că: specialiştii trebuie să devină experţi pe diferite
secţiuni, autoritatea trebuie exercitată de cei aflaţi la conducere, existenţa unui
singur şef şi a unui singur plan pentru fiecare grup de activităţi, etc;
- teoria birocraţiei formulată de Max Weber elaborează un concept teoretic
de organizare bazat pe principii obiective, eliminând viziunile tradiţionale şi
stabilind elementele birocraţiei teoretice: salariaţii devin mai eficienţi prin
divizarea activităţilor, lanţul de comandă evidenţiază nivelurile succesive de
conducere în care, datorită promovării într-o anumită funcţie, indivizii dobândesc o
anumită autoritate, în condiţiile birocraţiei ideale, o persoana promovează în funcţii
superioare prin muncă şi ca urmare a unor rezultate excepţionale, etc;
- managementul relaţionist a apărut în anii ΄20, lua în considerare factorul
uman, necesitatea ca managerii să posede autoritatea de a influenţa
comportamentul salariaţilor pe motiv că aceştia acceptă acest lucru.
În evoluţia managementului ca ştiinţă, se pot distinge mai multe etape:
- etapa conducerii empirice, unde intuiţia şi experienţa conducătorului deţin
locul principal;
- etapa consolidării conceptelor teoretice generale ale managementului, ca
ştiinţă;
- etapa contemporană a dezvoltării ştiinţei managementului.
În literatura de specialitate sunt reţinute pentru abordări principale care au
contribuit la consolidarea managementului, ca ştiinţă:
1. Abordarea scolastică, care tratează managementul din patru perspective
distincte: managementul ştiinţific, managementul administrativ, relaţiile
şi comportamentul uman şi ştiinţa managementului.
2. Abordarea procesuală tratează managementul ca o mulţime de funcţii
care se intercondiţionează.
3. Abordarea sistematică, care accentuează imaginea de sistem a
organizaţiei şi a managementului acestuia.
4. Abordarea de contingenţă, care evidenţiază faptul că amortizarea
diferitelor metode manageriale este dependentă de influenţa factorilor
mediului ambiant.
În prezent, ne aflăm în perioada consolidării şcolii managementului modern,
care susţine caracteristicile esenţiale ale managementului pentru sfârşitul sec.XX şi
începutul sec.XXI:
- interdependenţa, globalitatea şi viziunea prospectivă;
- accelerarea proceselor economice;
- problematica socială;
- protecţia mediului la scară globală;
- intensificarea proceselor de învăţare, urmând sensul către o lume a
cunoaşterii anticipative;
- orientarea către un comportament de tip individualism moderat, care
propune un echilibru între viziunea performanţei individuale şi cea de grup;
- dezvoltarea profesionalismului managerial şi obţinerea unor performanţe
evaluate după etaloane internaţionale.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Bazele Managementului.pdf