Management

CAPITOLUL 3

ORGANIZAREA PROCESUALĂ. FUNCŢIUNILE ORGANIZAŢIEI.

FUNCŢIILE MANAGEMENTULUI

Organizarea poate fi procesuală sau structurală.

Organizarea procesuala are ca scop să determine ce trebuie întreprins sau realizat în organizaţie pentru ca obiectivele acesteia să fie realizate, adică se stabilesc activităţile ei ce trebuie desfăşurate şi lucrările necesare pentru îndeplinirea corespunzătoare a obiectivelor, funcţiilor organizaţiei şi funcţiilor managementului.

Organizarea structurală, trebuie să răspundă la întrebările cine?, când?, cum?, acţionează pentru ca obiectivele să fie îndeplinite.

Funcţiunile - definire şi clasificare -

Funcţiunea reprezintă domeniul în care se exercită un ansamblu de activităţi omogene şi /sau complementare specializate prin care se urmăreşte atingerea uneia sau mai multor obiective derivate din obiectivele generale ale organizaţiei.

Funcţiunile sunt subdiviziuni cuprinzătoare ale sistemului organizaţiei, reprezentând anumite grupuri ale tuturor activităţilor care se desfăşoară în cadrul sistemului într-un anumit domeniu inclusiv a activităţilor care au legătură cu mediul ambiant.

În funcţie de delimitarea domeniilor de activitate, funcţiunile din cadrul unei organizaţii sunt:

1. funcţiunea de cercetare-dezvoltare;

2. funcţiunea de producţie sau operaţională;

3. funcţiunea comercială;

4. funcţiunea de personal;

5. funcţiunea financiar-contabilă.

În general, funcţiunile sunt aceleaşi sau diferă de la o ramură la alta a economiei şi ceea ce diferă între organizaţii este cadrul de dezvoltare a acestor domenii de activitate şi de aria lor de cuprindere.

Fiecare funcţiune este alcătuită din mai multe activităţi. Activitatea reprezintă totalitatea atribuţiilor omogene, de o anumită natură (tehnică, economică, juridică) pentru a căror efectuare sunt necesare cunoştinţe de specialitate dintr-un anumit domeniu, prin care se realizează o parte din funcţiunea organizaţiei.

Fiecare activitate este compusă din atribuţii. Atribuţia are două înţelesuri:

• atribuţia reprezintă ansamblul de sarcini de muncă, identice realizate pentru efectuarea unei părţi dintr-o activitate, atunci când se referă la organizaţie sau părţi componente ale acesteia;

• atribuţia reprezintă ansamblul de obligaţii şi împuterniciri conferite unui personal în virtutea funcţiei pe care o ocupă dacă ne referim la persoane cu funcţii de conducere sau de execuţie.

Fiecare atribuţie are mai multe sarcini. Sarcina reprezintă o acţiune de o anumită natură care se realizează după o anumită procedură cu scopul îndeplinirii în primul rând a unui obiectiv individual. O sarcină se atribuie unei singure persoane şi este elementul de bază al activităţii umane.

Fiecare sarcină poate fi descompusă în operaţiuni şi mişcări care reprezintă acţiuni individuale ce nu pot fi realizate decât în acelaşi moment, la acelaşi loc de muncă şi de către acelaşi executant individual sau colectiv.

1.Funcţiunea de cercetare-dezvoltare.

Această funcţiune cuprinde activităţile care se desfăşoară în organizaţie pentru realizarea obiectivului în domeniul generării de noi idei care să se materializeze în produse şi servicii utile. Activităţile desfăşurate în cadrul acestei funcţiuni au un profund caracter inovator, asigurând adaptarea organizaţiei la evoluţia necesităţilor consumatorilor, ale clienţilor, dar şi la evoluţia ştiinţei şi tehnicii.

Activităţile de bază ale acestei funcţiuni sunt:

• conceperea şi asimilarea de produse şi servicii noi;

• modernizarea celor existente;

• cercetarea şi asimilarea de tehnologi noi;

• organizarea sistemelor şi subsistemelor sale componente, respectiv procese de elaborare, implementare şi adoptare de noi concepte, tehnici cu caracter organizatoric;

• elaborarea, stabilirea normelor şi normativelor de consumuri specifice de materii prime, materiale, energie şi parţial pentru resurse umane.

Pe lângă aceste activităţi de bază sunt incluse, în cadrul acestei funcţii, şi o parte din activitatea de organizare, de previzionare a funcţionării şi dezvoltării organizaţiei, dar şi activitatea de investiţii.

2.Funcţiunea de producţie sau operaţională

Este utilizată cu precădere în cazul serviciilor şi cuprinde ca activitate de bază a organizaţiei prin care se realizează transformarea obiectivelor muncii în produse, serviciile finite către clienţi.

Activităţile auxiliare şi de deservire necesare pentru ca activitatea de bază să se realizeze se desfăşoară atât în domeniul producţiei, fabricaţiei produselor, cât şi în domeniul prestaţiilor de servicii.

Principalele activităţi din cadrul acestei funcţiuni sunt:

• fabricaţia;

• exploatarea;

• operaţiunile de prestare a serviciilor;

• programarea, lansarea şi urmărirea operativă a producţiei;

• întreţinerea şi repararea maşinilor, a utilajelor, a clădirilor;

• producţia şi distribuţia de energie;

• distribuirea combustibilului, gazelor;

• producţia şi repararea SDV-urilor, ca acţiuni auxiliare;

• controlul tehnic de calitate a materiilor prime, resurselor pe tot parcursul procesului de fabricaţie;

• controlul produselor finite, a serviciilor prestate;

• transportul intern tehnologic.

3.Funcţiunea comercială

Cuprinde majoritatea activităţilor prin care unitatea economică realizează legătura cu mediul ambiant, atât pentru procurarea resurselor materiale cât şi pentru desfacerea produselor, lucrărilor şi serviciilor rezultate din activitatea proprie.

Activităţile din acest domeniu sunt:

• aprovizionarea tehnico-materială;

• depozitarea, conservarea şi gospodărirea stocurilor de materii prime, materiale şi combustibil;

• desfacerea produselor lucrărilor şi serviciilor;

• transportul produselor în afara unităţii economice;

• marketing, respectiv reclamă, publicitate;

• cercetarea pieţei;

• distribuirea produselor.

4 .Funcţiunea financiar-contabilă

Cuprinde un ansamblu de activităţi prin care se asigură resursele financiare necesare atingerii obiectivelor, evidenţierea valorică a fenomenelor economice şi analiza modului de utilizare a resurselor necesare obţinerii rezultatelor.

Activităţile acestei funcţiuni sunt:

• planificarea financiară;

• execuţia financiară prin care se asigură distribuirea resurselor în organizaţie şi urmărirea utilizării eficiente a acestora;

• contabilitatea, activitatea de înregistrare şi evidenţiere valorică a resurselor materiale, umane şi financiare, dar şi a rezultatelor organizaţiei;

• calcularea costurilor şi a preţurilor;

• analiza economico-financiară.