Management

1.1 Definirea managementului firmei

Considerat de unii stiinta, de altii arta, managementul are numeroase definitii, autorii

lor incercand sa surprinda elementele pe care le–au considerat esentiale la momentul

respectiv.

Aparuta la inceputul sec. XX, stiinta managementului s-a cristalizat avand la baza

cunostintele acumulate din cele mai vechi timpuri in procesul conducerii colectivitatilor

umane si indeosebi experienta dobandita la nivelul agentilor economici (respectiv a

intreprinderilor). Ca stiinta managementul isi propune intelegerea caracteristicilor si naturii

procesului de management in vederea acumularii de cunostinte, dezvoltarii unui instrumentar

metodologic pe care sa-l puna la dispozitia managerilor in scopul sporirii eficientei activitatii

acestora.

Definirea sa, de multe ori, se face de pe pozitia managerului si consta in “procesul de

coordonare a resurselor umane, informationale, fizice si financiare in vederea realizarii

scopurilor organizatiei”.

Prin management definim insa, in mod curent, si o echipa, un individ, sau un grup

investit cu autoritatea, competenta si responsabilitatea aferenta functiilor de conducere dintr-o

firma.

Managementul este considerat insa si o arta de a imbina elementele teoretice de

management existente, de a crea altele in scopul atingerii obiectivelor prestabilite.

Pus in permanenta in fata unor situatii noi managerul trebuie sa dea dovada de creativitate si

pragmatism in rezolvarea problemelor aparute. Telul managerului este obtinerea eficientei, a

profitului, iar succesul sau este asociat de cele mai multe ori cu marimea castigului.

Unii specialisti1 considera managementul drept un: ”Proces de statuare si indeplinire a

unor scopuri prin realizarea a cinci functii de baza ale conducerii in utilizarea resurselor

umane, financiare si materiale apartinand unei organizatii”.

Definita in Larousse ca “stiinta tehnicilor de conducere si gestiune a intreprinderii”,

stiinta managementului cunoaste o evolutie dinamica si spectaculoasa datorita eforturilor

creatoare a numerosi specialisti care incearca sa actualizeze, sa adapteze practica manageriala

la conditiile tot mai complexe in care isi desfasoara activitatea managerii actuali.

Firma a constituit mediul de cristalizare a primelor elemente de natura teoretica si

practica manageriala (datorita rolului principal detinut de aceasta in cadrul economiei, in

calitate de creator de valoare si valoare de intrebuintare), prin urmare managementul firmei

este cea mai dezvoltata componenta a managementului.

O.Nicolescu2 considera ca: ”managementul firmelor rezida in studierea proceselor si

relatiilor de management din cadrul lor, in vederea descoperirii legitatilor si principiilor care

le guverneaza, a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si modalitati de conducere, de

natura sa asigure obtinerea si cresterea competitivitatii.”

Procesele de munca care se desfasoara in orice firma pot fi divizate in doua mari categorii:

1-procese de executie in cadrul carora forta de munca actioneaza (direct sau prin

intermediul unor mijloace de munca specifice) asupra obiectelor muncii, in vederea realizarii

produselor sau serviciilor care fac obiectul activitatii firmei;

2-procese de management in cadrul carora o parte din forta de munca actioneaza

asupra celeilalte parti, sau a majoritatii resurselor umane, in vederea realizarii unei eficiente

ridicate.

Procesul de management presupune determinarea obiectivelor firmei si a

subsistemelor sale, a resurselor si proceselor de munca necesare realizarii acestora, stabilirea

executantilor, integrarea si coordonarea muncii personalului, controlul activitatii desfasurate

in vederea realizarii cat mai eficiente a acestor obiective.

Relatiile de management reprezinta relatiile care se stabilesc intre componentii firmei

intre manageri si subordonati, intre diferitele subsisteme ale firmei in procesele de

previzionare, organizare, coordonare, antrenare, control-evaluare a activitatilor firmei.

Din aceste definitii putem desprinde cateva caracteristici esentiale ale

managementului:

- caracterul sau puternic aplicativ (prin conceperea de metode, sisteme si tehnici noi de

management);

- situarea in centrul atentiei a omului, care constituie atat obiectul, cat si subiectul

managementului;

- caracterul multidisciplinar (integrand o serie de categorii si metode matematice,

statistice, sociologice, psihologice, juridice etc.);

- principalul instrument de management il constituie deciziile manageriale.

1.2 Raporturile dintre stiinta managementului si managementul stiintific

Aparitia stiintei managementului a fost insotita si de proliferarea managementului

stiintific care consta practic in munca cotidiana a managerilor ce-si desfasoara activitatea in

cadrul diverselor firme, pe diferite niveluri ierarhice.

Managementul stiintific presupune utilizarea in practica a cunostintelor acumulate de

stiinta managementului. Astfel, printr-un efort creator, sunt adaptat la conditiile concrete ale

fiecarei situatii si combinate elementele instrumentarului stiintific de management in vederea

realizarii obiectivelor prestabilite.

Ameliorarea competitivitatii este esentiala pentru supravietuirea firmelor in conditiile

crearii spatiului economic european unic, mondializarii schimburilor si cresterii

interdependentei economiilor nationale, intensificarii rolului detinut de factorului tehnologic.

Astfel, firma trebuie sa dispuna de un sistem integrat de management strategic care sa-i

permita un raspund rapid la modificarile mediului, dar mai ales, sa poata prevedea tendintele

cele mai probabile ale evolutiei acestuia si sa-si adapteze in mod corespunzator strategia.

Managementul strategic presupune o abordare globala a intreprinderii, considerate

drept un sistem deschis, compus din subsisteme aflate in permanenta interactiune, precum si o

atitudine voluntarista, anticipativa si proactiva a managerilor in stabilirea obiectivelor si

mijloacelor necesare realizarii acestora.

Managementul strategic este definit3 ca:”procesul amplu si complex prin care

conducerea de varf a firmei stabileste pe baza anticiparii schimbarilor ce se vor produce in

cadrul si in exteriorul acesteia, evolutia ei pe termen lung si performantele pe care le va

realiza, asigurand formularea riguroasa, aplicarea corespunzatoare si evaluarea continua a

strategiei stabilite”