Finalitățile Educației și Conținuturile Învățământului

FINALITĂŢILE EDUCAŢIEI

Categorii şi funcţii ale obiectivelor educative

Din perspectivă educaţională educaţia are un caracter finalist. Ea este produsul acţiunilor oamenilor, deci poate fi explicată numai prin prisma intenţiilor urmărite şi a rezultatelor obţinute. Deci acţiunea educaţională este un fapt uman instituit şi organizat în vederea dobândirii unor finalităţi. Finalităţile sunt generate de contextul social în care acţiunea educativă se desfăşoară. Ele circumscriu modelul de personalitate pe care educaţia urmează să-l formeze.

Prin finalităţi se înţelege intenţionalităţile procesului instructiv-educativ de diferite tipuri şi grade de generalitate, achiziţii la care urmează să ajungă elevii, schimbări care urmează să se producă în conştiinţa şi comportamentul elevilor.

Finalităţile educaţiei reprezintă "acele dimensiuni definitorii ale edu¬caţiei, acele componente structurale, strategice chiar, ale procesului de instruire şi formare care dau sensul, orientarea, direcţia, ordinea şi pers¬pectiva acţiunii educative" (Cerghit, Vlăsceanu). Finalităţile acţiunii educaţionale îmbracă forma:

1) idealului educaţional

2) scopurilor educaţionale

3) obiectivelor educaţionale

Finalităţile constituie un sistem cu funcţionalitate internă bine conturată, care are rol director şi reglator al acţiunilor educaţionale.

Idealul educaţional defineşte modelul de personalitate dorit de societate pe termen mediu şi lung. El exprimă corelaţia dintre societate şi acţiunea educaţională. Astfel conţinutul lui este prin excelenţă social, incluzând cerinţele fundamentale ale societăţii faţă de acţiunea educaţională. Prin conţinutul său idealul educaţional are un caracter raţional-filosofic. Reprezintă finalitatea cu cel mai mare grad de generalitate a proceselor de formare şi perfecţionare. El exprimă orientările strategice ale unui sistem educativ într-o anumită perioadă istorică a dezvoltării economico-sociale ştiinţifice şi culturale a unei ţări, modelul de personalitate care polarizează aspiraţiile unei societăţi la un moment dat.

În elaborarea lui se porneşte de la cerinţe actuale şi de perspectivă, avându-se în vedere şi posibilităţile pe care le poate oferi acţiunea educaţională. Prin intermediul lui se proiectează noile nevoi sociale obiective ale societăţii. Din acest motiv conţinutul idealului educaţional se poate modifica pe măsura amplificării acestor nevoi şi pe măsura perfecţionării acţiunii educaţionale. Aceasta înseamnă că idealul educativ nu este un model standard ci un model dinamic în interiorul căruia se produc restructurări şi modificări continue. I. Nicola afirma că un ideal educaţional ar trebui să se caracterizeze prin trei dimensiuni:

a. dimensiunea socială (să fie congruent sau coextensiv unor cerinţe sociale);

b. dimensiunea psihologică (să răspundă nevoilor şi posibilităţilor indivizilor; nu trebuie să fie cu mult peste „putinţa" oamenilor);

c. dimensiunea pedagogică (să permită o transpunere practică în plan instructiv-educativ).

Ca imagine sintetică a celor trei dimensiuni, idealul educaţional realizează jocţiunea între ceea ce este şi ceea ce trebuie să devină omul în procesul educaţiei.

Idealul şcolii româneşti prezente apare explicitat Legea Învăţământului în felul următor:

• învăţământul urmăreşte realizarea idealului educaţional întemeiat pe tradiţiile umaniste, pe valorile democraţiei şi pe aspiraţiile societăţii româneşti şi contribuie la păstrarea identităţii naţionale

• Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi creative.

Scopurile educaţiei definesc direcţiile mari de dezvoltare a educaţiei şi a instruirii pe termen mediu în raport de care specialiştii în proiectare curriculară desprind criteriile generale de elaborare a planului de învăţământ şi a programelor şcolare.

Scopurile educaţiei reprezintă anticiparea pe plan mintal a desfăşurării şi a rezultatelor ce urmează a fi dobândite. Ele acoperă o zonă mai largă de fenomene, motiv pentru care au un caracter mai general şi preconizează angajarea unui lanţ de acţiuni educaţionale. Ele se referă la achiziţii mai ample, realizabile după o perioadă mai mare de timp şi care se exprimă în concepte complexe, sisteme de noţiuni, capacităţi şi competenţe. Din acest motiv ele pot fi numite şi obiective generale.

Din punct de vedere structural ele se prezintă ca unitate dialectică a două laturi:

• o latură ideală – imaginare a operaţiilor şi rezultatelor

• o latură intenţională – de declanşare imanentă a acţiunii în vederea realizării sale

Scopurile au următoarele caracteristici:

- vizează finalitatea unui complex de acţiuni educaţionale determinate

- sunt multiple şi variate în funcţie de diversitatea acţiunilor educaţionale concrete ce se realizează

- au caracter reglator asupra acţiunii , ele orientând şi controlând modul în care se desfăşoară aceasta

- sunt determinate de idealul educativ

- au determinare psihologică pentru că presupune acceptarea şi adeziunea subiectivă a agentului acţiunii educaţionale (interese, trebuinţe convingeri)

Ca scopuri concretizate în programele şcolare se pot aminti:

- obiectivele cadru (achiziţii ample care vizează un ciclu de învăţământ)

- standardele de performanţă (achiziţii mai specifice, valabile pentru un ciclu de învăţământ)

Obiectivul educaţional este o reflectare anticipată a rezultatului învăţării ce se produce în cadrul unei secvenţe educaţionale şi se referă la achiziţii specifice, concrete, observabile şi controlabile după un timp relativ mediu sau scurt. Obiectivele sunt enunţuri cu caracter anticipativ care descriu în termeni de schimbare comportamentală observabilă şi (eventual) măsurabilă, rezultatele aşteptatele aşteptate de la o activitate concretă, menită să asigure realizarea unui scop.

Obiectivele educaţionale se deduc din scopurile educaţiei. Ele poartă, de asemenea şi pecetea idealului educativ. Dacă scopul educativ vizează evoluţii şi schimbări mai extinse din punct de vedere cognitiv, afectiv, comportamental, obiectivele educaţionale au în vedere achiziţii concrete, detectabile, observabile în mod direct.

Relaţiile între idealul, scopurile şi obiectivele educaţionale

Scopul educativ se află în corelaţie cu idealul educativ. Între ele există o strânsă interdependenţă: pe de o parte idealurile determină scopurile educative, iar scopurile concretizează pe diverse planuri, şi la diverse niveluri prescripţiile generale ale idealului.

Scopul şi obiectivul educaţional sunt două aspecte complementare. În timp ce scopul conturează finalitatea în termeni generali, obiectivul detaliază această finalitate. Acelaşi scop poate fi concretizat printr-o multitudine de obiective. Scopul şi obiectivele prin unitatea lor orientează desfăşurarea acţiunii educaţionale. Relaţia unitară dintre cele două tipuri de finalităţi este necesară întrucât scopul vizează evoluţii şi schimbări mai extinse , în vreme ce obiectivele indică ce face elevul, respectiv achiziţiile lui exprimate în termeni de operaţii şi acţiuni concrete. Obiectivele şi scopurile se află într-o relaţie unitară şi exprimă secvenţe mai mari sau mai mici ale idealului educaţional. Dacă între scopuri şi obiective nu există unitate, atunci se creează situaţii de ruptură concretizate în:

• formularea scopurilor fără obiective (scopurile având caracter abstract şi vag vor crea dificultăţi procesului de instruire şi vor submina evaluarea obiectivă; obiectivele au valoarea de indicatori ai nivelului de realizare a scopurilor)

• formularea de obiective fără scopuri (conduce la atomizarea, dispersia, obiectivelor, adică la rezultate şcolare care nu se leagă între ele ; scopurile dau perspectivă şi unitate obiectivelor)

Între ideal, scopuri şi obiective există o strânsă interdependenţă. Pe de o parte idealul determină scopurile şi obiectivele educative, iar pe de altă parte acestea concretizează prescripţiile generale ale idealului. Idealul vizează finalitatea acţiunii educaţionale în ansamblul său, ca o componentă a sistemului macrosocial, în timp ce scopurile şi obiectivele orientează desfăşurarea unor acţiuni educaţionale concrete.