Istoria Psihologiei

Consideraţii generale despre psihismul uman

Psihismul nu este funcţie a creierului, ci funcţie a întregului organism, a mediului ambiant şi chiar a cosmosului (fiindcă psihismul poate fi influenţat de: stările organice, schimbări de anotimp, explozii solare şi o multitudine de alţi factori). Cum cosmosul este organizat matematic, aceasta sugerează că dincolo de această organizare există un spirit superior, adică Dumnezeu sau Spiritul Universal. Toate psihismele (uman şi animal) sunt înglobate în Spiritul Universal.

Psihismul este plin de mistere şi, categoric, nu este de natură materială, ci spirituală.

Definiţie:

Psihismul uman este un sistem energo-informaţional emergent.

Explicitarea definiţiei:

1. Aspectul energetic

Energia psihică este cea mai înaltă formă de energie cunoscută de om şi are toate atributele energiei fizice, mai puţin fizicalitatea, de aceea capătă un atribut extraordinar: nu este limitată spaţio-temporal. (Notă: Energia psihică a fost studiată de mari maeştri din psihologie: Freud, Jung şi alţii, iar la noi Gh. Zapan, P. Popescu-Neveanu).

Energia psihică poate fi pusă în evidenţă studiindu-se diversele forme de telecogniţie: telepatia, telekinezia etc.

În studierea telepatiei s-au făcut diferite experimente. Principalele cerinţe pentru asemenea experimente sunt: existenţa unei afinităţi între cei doi subiecţi (iubit-iubită, frate-soră, mamă-fiu etc; rezultatele cele mai bune se obţin cu gemeni) şi un antrenament special.

Într-un astfel de experiment, cei doi subiecţi au fost plasaţi în camere alăturate şi li s-a cerut ca S1 să se gîndească la ceva, iar S2 să spună la ce anume se gîndeşte partenerul lui. Într-adevăr, S2 a perceput corect gîndurile lui S1. Apoi cei doi subiecţi au fost duşi la distanţă de o sută de kilometri unul de altul şi s-a repetat experimentul, cu aceleaşi rezultate. S-au testat apoi calităţile telepatice ale celor doi subiecţi în condiţiile în care se aflau pe continente diferite, cu rezultate la fel de bune. S-a avansat ipoteza că telepatia se realizează prin intermediul cîmpului electromagnetic al persoanei, dar cum acesta nu depăşeşte 7-14 m, explicaţia nu putea fi valabilă. În cele din urmă, S2 a fost introdus într-un batiscaf şi scufundat în ocean la 200 metri adîncime, după care i s-a cerut să deseneze ceea ce desenează şi S1, aflat la suprafaţă. Şi de această dată, telepatia a funcţionat.

Astfel s-a dedus că telepatia şi toate formele de telecogniţie nu se realizează prin cîmp electromagnetic, care este limitat în spaţiu, ci printr-un alt fel de cîmp, de natură spirituală, pe care nu-l poate bloca nici distanţa mare, nici vreun alt fel de bariere: energia psihică.

În cazul navetei spaţiale Apollo 13, energia psihică şi potenţele ei au fost puse în evidenţă într-un mod mult mai dramatic. În vecinătatea spaţiului gravitaţional al Lunii, ciocnirea cu un meteorit a provocat întreruperea legăturilor prin computer ale navetei cu NASA. Rămaşi fără ghidare, membrii echipajului se confruntau cu perspectiva de a rămîne plutind în spaţiu la nesfîrşit, căci nu mai aveau cum să obţină coordonatele pentru a se putea întoarce acasă. Dar pe pămînt, la NASA, imediat după întreruperea legăturii prin computer, a fost convocată o echipă de 40 de psihologi antrenată special; echipa s-a concentrat vreme de patru ore pentru a transmite echipajului de pe Apollo 13 coordonatele. Şi, într-adevăr, cei trei membri ai echipajului au sesizat că se gîndesc toţi trei la aceleaşi trei cifre: coordonatele. Au hotărît că nu riscă nimic dacă încearcă să urmeze aceste coordonate, şi astfel naveta spaţială s-a întors cu bine.