Infracțiuni privind societățile comerciale

Legea privind societăţile comerciale reglementează formele de constituire a societăţilor comerciale, modul de constituire, modul de funţionare, modul în care are loc modificarea actului constitutiv, excluderea şi retragerea asociaţilor, fuziunea şi diviziunea societăţilor, lichidarea societăţilor.

Examinată prin prisma naturii juridice şi a locului ocupat între izvoarele dreptului penal, această lege apare ca un act normativ bicolor. Pe de o parte, este o lege extrapenală ce conţine dispoziţii penale, pentru că, în principal, reglementează relaţiile sociale formate în legătură cu organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale şi numai în subsidiar stabileşte faptele care, contrare ei şi periculoase social, constituie infracţiuni. Pe de altă parte însă, ea este, în aceeaşi măsură, o lege penală specială, prin faptul că incriminează primar unele fapte, completând astfel sistemul infracţiunilor prevăzute de Codul penal.

Infracţiunile prevăzute în această lege constituie una din formele răspunderii juridice în domeniul activităţii economice. În forma sa actuală, legea privind societăţile comerciale reglementează treizeci şi două de infracţiuni în curpinsul a şaisprezece articole.

Într-o analiză colectivă a conţinutului acestor infracţiuni, cu referire la obiectul juridic, se poate observa că este complex. Se disting astfel, relaţiile sociale privind activităţile economice desfăşurate de societăţile comerciale, cele privind dreptul cetăţeanului de a-şi manifesta libera iniţiativă în scopul satisfacerii nevoilor sale materiale, exercitat prin formele asociative cu caracter economic, cele întemeiate pe onestitate, formate în cadrul activităţilor economice, atât între între indivizii asociaţi într-o societate comercială, cât şi între ceilalţi parteneri sociali.

La majoritatea infracţiunilor analizate obiectul material este absent. Cu toate acestea, o parte din modalităţile unora dintre infracţiuni, au obiect material, acesta putând consta în: prospecte, rapoarte, bilanţuri cu conţinut mistificat sau falsificat, acţiuni şi obligaţiuni ilicite, emise fără respectarea dispoziţiilor legale, sume de bani împrumutate contrar dispoziţiilor legale, etc.

Subiectul activ nemijlocit este, cu unele excepţii, circumstanţiat în fiecare text incriminator. Vor fi întâlniţi, astfel, ca subiecţi activi: administratorul, directorul, fondatorul, asociatul, cenzorul, funcţionarul societăţii, expertul, lichidatorul, cu alte cuvinte, persoane care desfăşoară o activitate sau au o anumită calitate în cadrul societăţii.

Infracţiunile sunt susceptibile de săvârşire în toate formele de participaţie, coautorat, instigare, complicitate, la cele două din urmă nefiind cerută îndeplinirea unei anumite calităţi în persoana participanţilor.

Subiect pasiv al infracţiunilor analizate este întotdeauna societatea comercială înăuntrul căreia s-a produs încălcarea de lege penală şi asupra căreia se răsfrâng consecinţele acestei încălcări. În acelaşi timp, în cazul unora dintre ipostazele normative prin care se realizează aceste infracţiuni, subiecţi pasivi pot fi şi asociaţii societăţii respective, precum şi alţi parteneri sociali care suportă urmările, de regulă de ordin patrimonial, ale infracţiunii săvârşite.

Trecând la conţinutul constitutiv, se poate observa, sub aspectul laturii subiective, că infracţiunile cuprinse în lege se săvârşesc, în toate cazurile, cu intenţie, în ambele forme ale acesteia, fapt ce se desprinde cu uşurinţă din analiza textelor. Acestea nu pretind, pentru realizarea infracţiunilor, existenţa unui anumit scop sau mobil.

Elementul material al laturii obiective, care va fi analizat în parte pentru fiecare infracţiune, constă, la majoritatea modalităţilor normative în acţiuni: arătare, răspândire, folosire, emitere, etc., dar sunt şi modalităţi care se săvârşesc prin inacţiuni.

Urmarea imediată constă, la toate infracţiunile, în crearea unei stări de pericol pentru normala desfăşurare a activităţii economice de către societatea comercială în cauză sau alte societăţi şi pentru relaţiile sociale din interiorul şi exteriorul societăţii comerciale. Astfel, fatele incriminate constituie infracţiuni de pericol, nu de rezultat. Este de notat că, în timp, în numeroase cazuri, apar şi urmări păgubitoare pentru societatea comercială, pentru asociaţi sau pentru terţe persoane fizice sau juridice, dar prevederile legale nu condiţionează consumarea infracţiunii de producerea acestora.