Rolurile Manageriale ale Cadrului Didactic

Valeria Mahok

I . PRELIMINARII . DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Învățământul, ca domeniu prioritar al vieții sociale, ca ,,întreprindere” de lungă durată, de care depinde formarea celui mai important factor al națiunii-omul pregătit prin studii, forță de muncă şi specialiştii-nu poate şi nici nu trebuie să-şi permită să aibă eşecuri. În acest sens, el are nevoie de o conducere competentă şi eficientă. Conducerea competentă şi eficientă a învățământului, atât la nivelul sistemului, cât şi al instituției de învățământ, necesită fundamentarea ei ştiințifică. La baza acestei fundamentări stă ştiința conducerii învățământului sau managementul educațional.

A fi profesor-manager reprezintă o reformulare, la un nivel calitativ superior, a vechiului rol de conducător al acţiunii de formare-dezvoltare a elevilor, prin predarea, învățarea şi evaluarea disciplinei de specialitate, prin activităti instructiv-educative. După E. Joița procesul de învățământ, ca proces instructiv-educativ, reprezintă un proces managerial.

Principalele activități manageriale ale profesorului sunt: decizia, previziunea, organizarea, conducerea, reglarea, coordonarea si evaluarea.

Rolurile profesorului manager pot fi deduse mai ales prin raportare la atribuţiile generale ale managerului (funcţiile manageriale) şi apoi operaționalizate în sarcini specifice de conducere (planificare, organizare, decizie, coordonare, control, îndrumare, apreciere şi reglare), de asigurare a condiţiilor de bază (comunicare, sistem informaţional asupra activității, participarea elevilor şi gestionarea resurselor specifice).

Romiță B. Iucu admite pentru conducerea clasei aceleaşi funcţii cu ale managementului general: planificare, organizare, decizie, evaluare, control, îndrumare şi consiliere, dar cu adaptări specifice:

- spre deosebire de alte domenii, profesorul conduce un aspect deosebit: procesul de dezvoltare a personalității elevilor unde domină calitatea, rebuturile având consecinţe asupra individualității elevilor;

- accentul cade pe orientarea şi dirijarea resurselor umane, materiale şi didactice, pentru realizarea eficientă a obiectivelor, a procesului instructiv- educativ.

Din alt punct de vedere, pot fi identificate zece roluri manageriale diferite ale profesorului, în care se încadrează activităţile acestuia. Cele zece roluri sunt grupate în trei mari categorii, în ideea că, indiferent de conţinutul concret al muncii unui manager, acţiunile sale se încadrează într-una din următoarele :

- prelucrarea informaţiilor ;

- angajarea de relaţii interpersonale ;

- elaborarea de decizii .

Roluri Profesorul – manager trebuie :

- monitor - să fie centrul reţelei de informaţii a

clasei

- difuzor - să fie cel care filtrează şi diseminează

informaţiile

- purtător de cuvânt - să fie „porta-voce” pentru elevi

- figură reprezentativă - să reprezinte clasa ( „prima figură” )

- leader - să fie conducătorul clasei

- liaison - să realizeze conexiunile cu alte grupuri

( elementul de legătură )

- iniţiator - să fie „întreprinzătorul” cu iniţiativa şi

voinţa

- factor de soluţionare a problemelor - să rezolve problemele elevilor

- moderator - să fie „negociatorul” clasei

- factor de alocare a resurselor - să aloce / gestioneze resursele didactice

Profesorul îşi poate constitui procesul managerial, după cum arată E.Joița, în diferite maniere:

- linear, cu respectarea proiectării inițiale,

- situațional, prin adaptarea continuă la noile situații,

- corectiv, prin reluarea rezultatelor, a cauzelor şi a soluțiilor,

- alternativ, cu înlocuirea soluțiilor în funcție de eficiența lor.

Interacțiunea dintre cele patru tipuri de construcție managerială- inițial lineară şi treptat corectivă şi situațională în funcție de particularitățile de vârstă şi individuale ale elevilor, de tipul şi nivelul şcolii, de situația concretă de învățare-asigură eficiența procesului educațional.

Aceste forme de construcție managerială a clasei de elevi se pot aplica în activitatea de învățare propriu-zisă, în activitatea educațională, în orientarea şi consilierea elevilor, în corectarea unor comportamente disfuncționale, în integrarea clasei în şcoală şi în sistemul educațional.

II . ROLURILE MANAGERIALE ALE CADRULUI DIDACTIC

II . 1 . Previziunea: prognoza, proiectarea, programarea, planificarea

Previziunea este o etapă cu un pronunțat caracter conceptual al managementului educațional. Prin aceasta se realizează o aniticipare a activităților şi rezultatelor viitoare, fundamentată pe o analiză empirică şi ştiințifică a evoluției educației. De aceea obiectivele pe care şi le propune pot fi realiste şi finalizate. Acestea pot fi:

- anticiparea problemelor pe o perioadă de 2-4 ani,

- pregătirea unității de acțiune,

- conturarea direcțiilor de reînnoire a activității,

- anticiparea consecințelor schimbărilor introduse,

- structurarea politicii manageriale la fiecare ciclu curricular în raport cu curriculum-ul

dat.

În activitatea profesorală există diferite forme de previziune, de la cele mai simple, subiective, până la forme complexe prin care cele de proiectare şi prognoză.

Prognoza îl ajută pe profesor să stabilească şi să analizeze nivelul inițial-diagnoza-, în aşa fel încât pe baza ei să prevadă principalele direcții de acțiune. În acest sens, prognoza

educațională poate cuprinde:

- precizarea obiectivelor cadru ale formării-dezvoltării elevilor pentru etapa ce urmează, conform documentelor curriculare;

- analiza obiectivelor cadru, a situației inițiale, cu evidențierea punctelor tari şi a punctelor slabe, a aspectelor critice sau de dezvoltare;

- conturarea unei linii de perspectivă pe durată lungă de timp, de până la 2-3 ani.

Proiectarea şi planificarea reprezintă cele mai importante şi des folosite forme de

previziune specifice managementului educațional.

Planificarea nu se referă cu rigurozitate la alcătuirea documentelor scrise, ci cuprinde un sistem de decizii privind obiectivele şi viitoarele mijloace, acţiuni, resurse şi etape pentru realizarea acestora.

Principalele subetape ale planificării sunt :

- analiza ciclului managerial anterior cu ajutorul instrumentelor de tip evaluativ;

- diagnoza stării iniţiale care vizează depistarea elementelor deficitare;

- prognoza - reprezintă sesizarea unor caracteristici din viitor;