Rețele de calculatoare

Modelul structural al retelelor

Este un nivel eminamente fizic. Avem de a face cu utilizator i in felul lor generic si echipamente de

comunicatie de toate felurile. Deci nivelul structural ne arata componenta echipamentelor de

comunicatie.

In cazul general, modelul structural este eficient pentru a ne arata cum este alcatuit echipamentul de

transder de pachete. Avem deci structuri de comunicatie in care ni se specifica ce calitati au

echipamentele. In acest model intervin performantele de comunicare si capacitatile de procesare

(router, etc ) O astfel de structura este utila pentru schimburile de mesaje. O asemenea arhitectura

este necesara pentru interconectarea de utilizatori mari (orase, etc.) Protocolul nu este important

deoarece exista echipamente de transfer de protocol. Importanta este viteza acestora.

Modelul structural este mai potrivit petru studiul echipamentelor de comunicatie, nu neaparat al

retelelor. El este aprofundat abia dupa ce s‐a depasit etapa nivelelor de retea. Nu se pune accentul pe

echipamentele de comunicatie ‐ domeniu separat.

Procedee generale in comutarea in modelul structural.

Avem 2 strategii:

1. Pe circuite ichiriate ‐ conexiune, legatura

2. Cu comutare de pachete

Strategia cu legatura (circuite inchiriate). Intre participantii la un dialog in retea exista o cale

permanenta pentru comunicatii. Cele 2 entitati si‐au stabilit un traseu prin nodurile si legaturile

intermediare prin care isi stabilesc dialogul si aceasta ramane permanenta pe toata durata dialogului.

Calea reprezinta o suma de mijloace care asigura transferul = este posibil ca o cale sa fie virtuala (se

asigura doar serviciul); cale = suma de resurse rezervate pentru transfer. Exista in fiecare nod resurse

soft care functioneaza si care sunt capabile sa asigure serviciul de continuitate a caii. Legaturile pot sa

nu fie permanente - circuite virtuale. (nu e ca la telefon)

1.

2. Comutarea prin pachete

Se bazeaza pe ideea inteleigentei pachetului. El nu trebuie pus pe o teava prin care ajunge la

destinatie. Pachetul este dotat cu inteligenta. Are informatia de adresa si stie intotdeauna pe unde sa

o ia pentru a ajunge la destinatie.

Diferete:

Avem resurse memorate pe parcurs la legatura si la comutarea pe pachete, pachetul isi paote alege

calea pana la destinatie.

Avem costuri diferite: pe linia care se inchiriaza, costul este reprezentat de linia inchiriata pe cand la

pachete se plateste atat cat sefoloseste linia, deci costul este timpul.

Varianta cu conexiune asigura o simplitate a transferului (deci este in continuare utilizata in diverse

forme)

Apar si diferente in functie de calitatea transferului. Pe linia inchiriata proprie se pastreaza ordinea de

pachete. La modelul de transmitere cu pachete ordinea nu este neaparat pastrata. Se pierde deci

calitatea de ordonare si deci pachetele contin si un numar de ordine pentru a se putea reface mesajul

alcatuit din mai multe pachete. La varianta cu conexiune nu exista aceasta problema.

In cazul pachetelor, dinamica retelei nu deranjeaza prea mult pachetul care se poate adapta la

modificari. Pentru modelul cu legatura, acest lucru este imposibil. Deci transferul de pachete este mai

sigur decat linia. In cazul unei linii de calitate mare, se pastreaza securitatea dar eficienta este mult

mai mare.

La studiul interconectarii de retele, apar echipamente de tip comutatoare de mesaje. La retelele

restranse se ignora aceste aspecte. Nivelul structural este un nivel inferior fiind legat mai mult de

aspectele fizice. Nu toate aplicatiile de mare performanta necesita soft avanasat in schimb necesita

echipamente rapide. Omul nu are nevoie de viteza foarte mare, el fiin mai lent in transmisie decat

masina.

RC Curs 2

7 martie 2007

10:05

RC Curs Page 1

Modelul arhitectural

Modelul sistemelor deschise

Acest model se bazeaza pe functii de retea care detaliaza anumite facilitati ale sistemelor deschise. Ea

este o reflexie a structurii comunicatiei care este o abordare a unui proces complex de comunicatie.

(Problema este rezolvata intr‐un mod standardizat).

Cea mai cunoscuta varianta de standardizare este data de OSI (Organizatia de Standardizare

Internationala) in varianta OSI/ISO. Nivelurile sunt bine stabilite dar se ofera doar un cadru de

standardizare. Exista si o liberatate pentru dezvoltare. Se includ facilitati pentru acest aspect.

Principii niveluri OSI:

1. Cum anume se concep nivelurile?

Nivelurile corespund unui mod de abstractizare ale unor aplicatii de retea care difera de la nivel la

nivel. Se vede diferit aplicatia dinspre utilizator fata de vederea dinspre nivelul fizic. Se stabilesc mai

multe grade de intelegere ale transferurilor. Fiecare nod e format din echipamente care vor sa

comunice (organizate pe niveluri). Organizarea se pastreaza in fiecare nod (conformitate recomandari

OSI). Fiecare nivel reprezinta o forma de abstractizare a transferului. Regula este ca la fiecare nivel

exista entitati ‐ procese care ruleaza la fiecare nivel si dialogheaza cu procesele de pe nivele

superioare si inferioare. De asemenea dialogheaza si intre procese de acelasi nivel.

protocol

Toate entitatile de pe un nivel se inteleg in acelasi fel indiferent de masina pe care lucreaza entitatile.

Aceste structuri de niveluri alcatuiesc niste structuri asemanatoare unor coroane sferice.

Local mai exsita dialoguri cu nivelurile adiacente. Aceste dialoguri se numesc servicii.

Deci dialogul se face prin protocoale si prin servicii cerute si acordate. Legaturile marcate pe figura sunt

doar legaturi virtuale. In realitate tot transferul se realizeaza pe nivelul hardware. Dialogul pe protocole

este deci dialog virtual.

O entitate dialogheaza numai vertical si orizontal. O altfel de dialogare ar complica exagerat comunicatia

si ar duce la dezoraganizare.

Recomandarile OSI/ISO nu fac altceva decat sa indice cum sa se faca aceste niveluri. Recomandarile ISO

au stabilit comunicarea pe verticala si orizontala. Realizarea fiecarui nivel nu intra in recomandariile ISO

si sunt realizate in functie de necesitati.

O aplicatie inseamna o colaborare intre participantii la o aplic distribuita. Intotdeauna transferul se face

prin zona inferioara. Din punct de vedere virtual, transferurile se fac la fiecare nivel in parte.

Concluzii:

1. Entitatile comunica prin protocoale

2. Comunicatiile intre niveluri comunica prin servicii standart

3. ISO are 7 niveluri

4. Procesele de la acelasi nivel se cheama procese echivalente ‐ peers