Jocuri de dinamică de grup

Albatrosul

Albatrosul este pasarea care traieste cel mai mult si are cea mai mare anvergura a aripilor; în zborul sau, înconjoara globul – mai ales în jurul Antarcticii. Pregatirea jocului consta în amenajarea specifica a salii si aranjarea corespunzatoare a facilitatorilor. Scopul este de a confrunta participantii cu o cultura stranie - cea a “albatrosilor”. Astfel, într-un cerc se dispun scaune pentru jumatate din numarul participantilor, la distanta de un metru între ele. În mijloc, pe o masuta se aseaza un cos cu pâine, o cana cu apa si un pahar. Câteva lumânari aprinse si astuparea surselor de lumina suplimentare întregesc decorul. Într-un loc foarte dominant pentru sala (de obicei opus intrarii) este asezat “albatrosul” - întrupat de un facilitator încaltat, împachetat în cearceaf, stând turceste comod într-un fotoliu / canapea. O facilitatoare desculta, de

asemenea în cearceaf, joaca rolul de comunicare între “albatros” si restul participantilor.

Miscarile lor tot timpul sunt necesar a fi suave, dialogul verbal fiind suprimat; atmosfera trebuind sa fie maxim de intima. Singurele semne admise sunt un murmur aprobator pentru faptele pozitive si un pleoscait dezaprobator pentru greseli. Participantii intra pe rând în sala, în perechi mixte. Barbatii sunt invitati prin gesturi si murmure aprobatoare de facilitatoare sa se aseze pe scaune iar femeile - descaltate - pe podea, lânga ei. Nimanui nu i se explica nici o instructiune dinainte, totul fiind o surpriza pentru participanti! (începând cu intrarea în sala / joc - când se confrunta cu mediul aranjat în secret anterior de catre cei doi facilitatori / “albatrosi”). Singurii care stiu ce se întâmpla sunt doar cei doi facilitatori (el si ea). Facilitatoarea - dupa ce toata lumea este asezata - trece pe la fiecare întâi cu pâine, apoi cu apa. Daca linistea este tulburata, facilitatoarea - acompaniata de facilitator - pleoscaie dezaprobator. Participantilor li se permite doar sa murmure sau pleoscaie - imitând “albatrosii” - odata cu ei (fiind chiar încurajati s-o faca - dar dupa reguli nestiute de ei!), alte zgomote ale lor fiind prompt sanctionate.

Barbatilor pâinea si apoi apa le sunt servite de facilitatoare (ei nu au voie sa se ridice ori sa atinga ceva - doar sa deschida gura si sa primeasca înghititura oferita); femeile în schimb - se vor servi singure cu pâine si apa de pe tava facilitatoarei, fara sa se ridice, asteptând sa ajunga în turul ei de cerc pe la fiecare. (Facilitatoarea serveste alternativ un barbat, o femeie). La sfârsitul ritualului, “albatrosul” (asezat tot timpul - de la începutul activitatii, când participantii au intrat pe rând, în perechi, în sala, atent doar la disciplina si aprobând mereu prin murmure prelungi de placere fiecare înghititura a participantilor) asteapta ca facilitatoarea sa-l serveasca si pe el. Apoi pune mâna pe crestetul ei si - fara sa se ridice - apasa încet, pâna ea în genunchi în fata lui ajunge sa sarute zgomotos podeaua; el repeta gestul cu ea de 3 ori (sarutarea pamântului). Apoi “albatrosul” – murmurând de placere - se ridica si studiaza împreuna cu facilitatoarea talpile goale ale participantelor (ei fac un tur, plimbându-se tot cercul); aleg pe cea cu marimea cea mai mare la picior si o iau cu gentilete cu ei (încadrând-o), afara din sala. Cu aceasta, simularea (ce în mod sigur contrariaza participantii) se încheie si urmeaza discutii cu grupul, pe rând, despre 3 domenii – cât mai multi participanti fiind invitati sa spuna ce:

- a fost observat

- a fost simtit

- cred despre aceasta activitate

1

Explicatia culturii “albatrosilor” este oferita participantilor abia în final - de catre facilitatori: pamântul este sacru si roadele (produsele) lui sunt sfinte. Avantajul sa-l atinga cu talpile goale si sa stea pe el - ca un mare privilegiu - putându-se servi din produsele sale, îl au doar femeile; barbatii (încaltati si pe scaune) sunt serviti pentru ca nu au voie sa atinga roadele sfinte - de unde si zgomotele produse de “albatrosi” (de aprobare sau nu). Jocul atinge prejudecatile participantilor, conceput a aborda stereotipurile barbati / femei (pe scaune / pe jos), fiind un joc simulativ intercultural clasic de comunicare. Discutiile pot aprofunda si unele dileme, ca:

- pâna la ce limite morale se pot introduce chestiuni de perceptie culturala

- ce se întâmpla când o anumita metoda produce reactii extrem de diferite fata de cele asteptate

- daca este un dezastru ori potrivita introducerea unei schimbari - relativ la deschiderea /

- acceptarea altor valori de catre participanti etc.

Alfa întâlneste Beta

Participantii se împart în doua grupuri. Alfa este o cultura al carei salut e batutul în podea de 3 ori cu piciorul drept, întinderea mâinii drepte pe umarul stâng al persoanei salutate, ciocnirea genunchiului drept de 3 ori cu cel drept al persoanei din fata si apoi dialog: