Etnografia și turismul cultural

I. ETNOGRAFIE-ETNOLOGIE-ANTROPOLOGIE

II. 0. Orice discutie privind etnografia ca stiinta pare a fi profitabila doar daca acceptam pertinenta unei afirmatii precum cea a lui Claude Levi-Strauss in legatura cu apropierile sau suprapunerile dintre cele trei stiinte care-si disputa obiecte de studiu foarte asemanatoare: ,,Etnografia, etnologia si antropologia nu constituie trei discipline diferite sau trei conceptii diferite ale aceleiasi cercetari. Acestea sunt, in fapt, trei etape sau trei momente ale uneia si aceleiasi cercetari si preferinta pentru cutare sau cutare din acesti termeni exprima numai atentia predominanta indreptata catre un tip de cercetare care nu va fi insa niciodata exclusiv fata de celelalte doua."[1]

Afirmatia este valabila mai ales pentru cercetarea etnografica estica, aflata destul de mult timp departe de cercetarile americane in domeniu ca si de teoretizarile privind obiectul de studiu si metodologia de factura preponderent antropologica. Alteritatea cercetarilor americane ce trimit la grupurile etnice mici, altele decat cele carora apartin antropologii, capata in Europa, si cu precadere in Europa de Est, o tenta angajata, cercetatorul apartinand etniei studiate si urmarind sa dovedeasca si in acest fel unitatea etnica, dreptul national de a se incadra intre anumite granite sau superioritatea culturii sale materiale si spirituale, in spiritul dreptului la determinare.

Modelele vor fi cel german si cel francez, dar fara posibilitatea acestora de a accede la dezvoltarile teoretice ale disciplinelor pe plan mondial. Asa se face ca, regional, si lucrul acesta este valabil si pentru Romania, cercetarea etnologica si antropologica, in limitele amintite, se vor derula sub semnul etnografiei ca stiinta in primul rand descriptiva dar si comparativa si/sau de sinteza[2].

1. Datorita viziunii in diacronie nu intotdeauna unitare asupra recunoasterii etnografiei ca stiinta, stiinta derivata sau metoda, vom proceda la o expunere obiectiva a catorva din definitiile oferite de dictionare sau de lucrari recunoscute in domeniu.

Ethnographie, n.f. (1823; gr. ethnos <peuple>, et graphein <decrire>)1. Vx Classement des peuples d'apres leurs langues. 2. Mod. Etude descriptive des divers groupes humains (ethnies), de leurs caracteres anthropologiques, sociaux, etc. <L'ethnographie etudie les usages de tous genres des groupes d'hommes vivant en societe.> (Seignobos) PR, p. 704[3]

Ethnographie, n.f. Branche des sciences humaines qui a pour objet l'etude descriptive des ethnies.PL[4]

Etnografie, s.f., disciplina care studiaza felul de trai, viata materiala si spirituala a popoarelor; <fr. ethnographie. DN[5]

Etnografie s.f. Ramura a istoriei care clasifica popoarele lumii, studiaza compozitia, originea si raspandirea lor, urmareste evolutia culturii lor materiale si spirituale, moravurile si particularitatile felului lor de viata. /Fr. ethnographie/ DLRM[6]

Etnografia este ,,stiinta care se ocupa cu studiul modului de viata, al culturii si civilizatiei popoarelor, definindu-le trasaturile caracteristice constante, obarsia si caile de evolutie." I. Vladutiu, p. 26[7]

Etnografia este partea [antropologiei culturale n.n.] care se refera la strangerea datelor despre cultura, indeosebi despre cea traditionala. Ea consta in cercetari de teren efectuate intr-o cultura particulara sau intr-o regiune sau zona particulara: etnologia, pe de alta parte, examineaza si compara rezultatele etnografiei. Achim Mihu, p.16[8]

Etnografia - Metoda de cercetare de teren, derivata in mare parte din antropologie, unde cercetatorul incearca sa intre in cultura unui anume grup si sa dea o explicatie a intelesurilor si activitatilor ,,vazute din interior". Danny Saunders, p. 130-131[9]

Daca luam in considerare majoritatea definitiilor, este evidenta recunoasterea caracterului ei de stiinta ,,concreta", care trimite la elemente de observare si clasificare, atestand astfel afirmatia lui Romulus Vulcanescu care conchide ,,ca etnografia ca sursa de informatii e batrana de cand lumea, iar ca stiinta despre cultura populara e foarte tanara."[10]

De altfel, Romulus Vulcanescu sesizeaza in mai multe randuri caracterul privilegiat al etnografiei ca stiinta, cel putin in spatiul european: ,,Trebuie spus insa ca dintre toate stiintele despre cultura populara, cea mai complexa si mai integratoare este [....] etnografia", ,,o stiinta social-istorica care studiaza cultura populara", ,,stiinta neamurilor si a varietatilor de neamuri", ,,disciplina care studiaza fiinta poporului, in infatisarea sa fizica si in insusirile sale sufletesti", ,,o stiinta independenta cf. Scolii germane". in timp ce ,,in Franta Durkheim o incadreaza in sociologie".[11]

Geograf si etnograf in acelasi timp, George Valsan, considera etnografia drept o descriere a popoarelor, subliniind si el caracterul ei de stiinta concreta: ,,Fireste, orice stiinta concreta e in primul rand descriere. Cand insa aceste descrieri se inmultesc, se perfectioneaza, pe baza lor spiritul omenesc merge mai departe: clasifica, paralelizeaza, compara si din toate acestea scoate observari generale, regule si uneori legi".[12]

Sesizand trimiterile la continutul ei descriptiv, George Valsan accentueaza ca ,,etnografia nu e numai descriere, este deci o disciplina in adevaratul sens al cuvantului, stiintifica". si continua : ,,Etnografia este o disciplina care se ocupa de popoare. In primul rand ca infatisare fizica asa cum se prezinta trupeste poporul, apoi ca limba, fiindca si limba e un caracter de distinctie etnica, si in sfarsit, ca cultura, fie e vorba de cultura materiala, asa cum se prezinta in felul de a se alcatui satele, casa, obiectele, imbracamintea, podoabele, fie ca e vorba de cultura spirituala, asa cum ea apare in organizatiile sociale, obiceiuri, credinte, ceremonialuri, manifestari artistice, cum sunt dansul, cantecul, poezia, poezia, basmul si multe altele."[13]