Managementul performanței în administrarea fiscală modernă

INTRODUCERE

La începutul unui nou mileniu, Administraţiile Fiscale din toată lumea sunt confruntate, mai mult sau mai puţin, cu aceleaşi progrese şi speranţe în continuă schimbare. Să menţionam doar câteva:

- globalizare în creştere;

- posibilităţi de automatizare sporite;

- contribuabili care devin mai pretenţioşi;

- cerere crescută pentru serviciu eficient şi pentru orientarea clientului;

- nevoia de a mări eficienţa;

- expertiza mărită şi specializare a consultanţilor pe venituri;

- nevoia de management transparent( răspundere şi responsabilitate);

- acces liber la informaţie;

Societatea în care trebuie să opereze Administraţiile Fiscale nu mai este imuabilă. Apar zilnic schimbări. Organizaţia trebuie să fie destul de flexibilă pentru a se adapta la aceste evoluţii şi să coopereze cu noile cerinţe.

O organizaţie flexibilă nu înseamnă neaparăt ca soluţiile structurale reprezintă întotdeauna răspunsul. Organizaţia este mai mult decât structura ei.

Activităţile de bază în cadrul unei Administraţiei Fiscale sunt strângerea şi colectarea impozitelor, lucru care le este cerut prin lege .

Este important faptul că Administraţiile Fiscale stabilesc o definiţie clară a activităţilor lor de bază de la început, şi o fac cunoscută părţIlor. Administrarea legislaţiei fiscale a unei tări ar trebui să servească interesul public.

Cu alte cuvinte, ar trebui să întâmpine nevoile guvernului şi ale populaţiei ţării servită de guvern. Pentru ca agenţia însărcinată cu administrarea legilor să servească cum trebuie interesul public, trebuie să aibă împreună cu angajaţii săi, încredere şi stimă pentru publicul pe care îl servesc.

Responsabilitatea principală a unei Administraţii Fiscale este să colecteze impozitele datorate guvernului la cel mai mic cost posibil pentru public. În plus, este esenţial ca o Administraţie Fiscală să-şi îndeplinească responsabilităţile într-o manieră care să asigure la cel mai înalt nivel încrederea publicului în eficienţa organizaţiei, în integritatea şi cinstea ei. În unele cazuri, o Administraţie Fiscală poate fi de asemenea responsabilă de întocmirea legislaţiei impozitelor. Dacă nu este direct responsabilă pentru aceasta, ar trebui, cel puţin, să fie implicată în determinarea administrabilităţii măsurilor propuse de legea fiscală.

Publicul plătitor de taxe ar trebui să poată miza pe faptul că organizaţia responsabilă de administrarea sistemului fiscal al ţării va administra legile fiscale în mod constant şi echitabil, în aşa fel încât contribuabiliI cu poziţie similară să aibă parte de acelaşi tratament legal.

De asemenea, contribuabilii ar trebui să primească o bună valoare pentru dolarii cheltuiţi de Administraţia Fiscală în administrarea legilor fiscale.

Cu alte cuvinte, Administraţia Fiscală ar trebui să opereze la costuri cât mai eficiente şi eficace posibil. Pe lângă plata primită pentru banii lor, publicul ar trebui să se astepte ca Administraţia Fiscală şi angajaţii săi să fie departe de orice formă de corupţie sau influenţa nepotrivită. Din punct de vedere al costurilor, cele mai eficiente mijloace de colectare a impozitelor sunt prin conformarea voluntara a publicului . Cu cât activităţile de aplicare a legii sunt mai necesare, cu atat mai costisitoare este administrarea sistemului de impozitare.

Chiar şi aşa, este important ca Administraţia Fiscală să echilibreze în mod adecvat multele responsabilităţi cu care este însărcinată.

CAPITOLUL I : EFICIENŢA MANAGEMENTULUI UNEI ADMINISTRAŢII FISCALE

1.1 TENDINŢE ORGANIZATORICE ÎN MANAGEMENTUL ADMINISTRĂRII FISCALE

Existenţa şi disponibilitatea de folosire a resurselor, precum şi puterea legală de îndeplinire a funcţiilor sale ar putea fi considerate drept unelte necesare pentru creşterea eficienţei Administraţiei Fiscale. Cu toate acestea, ele în sine, nu-i garantează succesul managerial. Aplicarea tuturor acestor elemente nu necesită nimic altceva decât management eficient şi efectiv care, deşi se alimentează din tehnicile generale ale subiectului, trebuie să se adapteze circumstanţelor particulare ale activitaţii Administraţiei Fiscale.

Improvizaţiile permanente în domeniul Administraţiei Fiscale sunt împotriva cerinţelor de bază pentru o funcţionare eficientă şi efectivă. În acelaşi timp, chiar existând planificare, dacă aceasta din urmă nu este completată de un control managerial efectiv, pentru evaluarea şi adaptarea la procedurile implementate cu scopul de a realiza obiectivele şi scopurile propuse, va lipsi chiar mecanismul fundamental de prevedere a procesului de planificare cu feedback. Planificarea strategica este o tehnică destul de larg răspândită printre Administraţiile Fiscale ale ţărilor membre CIAT.

Planul strategic adoptat în Manualul de Administratie Fiscală – CIAT, Iulie 2000 îndeplineşte una dintre funcţiile lui esenţiale, anume serveşte drept model de referinţă pentru elaborarea planului general de activităţi şi, prin acesta din urmă, să ghideze elaborarea planurilor operaţionale pentru diferite domenii ale Administraţiei Fiscale. Există un aspect, şi anume controlul, esenţial în management pentru a oferi feedback în activitatea Administraţiei Fiscale, şi care permite identificarea nevoilor de ajustare în vederea îmbunătăţirii nivelelor de eficienţă , asigurându-se că dificultăţile întâlnite în încercarea de realizare a scopurilor şi obiectivelor propuse, rezultă din lipsa de autoritate a funcţionarilor în aplicarea unor astfel de procedee şi metode sau din înconsistenţa acestora din urma.