Răspunderea civilă și delictuală

INTRODUCERE

În această scurtă introducere la lucrarea de faţă voi încerca să fac o succintă prezentare a motivelor ce m-au determinat să susţin această lucrare de diplomă la examenul de licenţă.

În primul rând am ales o temă din cadrul Dreptului Civil deoarece această materie a fost una din materiile pe care le-am îndrăgit cel mai mult pe parcursul celor patru ani de facultate. Am îndrăgit această materie datorită conţinutului şi problematicii sale bogate, datorită dinamismului său şi a legăturilor pe care le are cu celelalte materii de drept.

Dinamismul acestei materii nu constă în primul rând în modificări de ordin legislativ cum se întâmplă în cazul altor materii de drept cu acest dinamism se manifestă prin interpretarea unelor norme conţinute din dorinţă şi totodată necesitatea de a face aceste norme să corespundă realităţilor sociale.

În ceea ce priveşte tema aleasă, această alegere am făcut-o tocmai complexităţii conţinutului său precum şi datorită faptului că reprezintă încă o problematică mai controversată după cum se va vedea mai departe.

Cu privire la structura acestei lucrări doresc să precizez faptul că primele două capitole au menirea de a prezenta unele noţiuni care să ajute la o mai bună înţelegere a următoarelor capitole.

Am făcut această precizare întrucât mulţi din iluştrii profesori pe care am avut onoarea să îi cunosc în timpul facultăţii au încercat să ne explice faptul că rolul unei lucrări de acest gen este de a face şi un neiniţiat sau mai puţin iniţiat în tainele acestei materii, să înţeleagă noţiunile prezentate.

În acelaşi timp o astfel de lucrare ar trebui să constituie o expunere cel

puţin interesantă şi pentru cei iniţiaţi în tainele acestei materii sau creează chiar doctrina.

În încheierea acestei scurte prezentări mai doresc să precizez şi faptul că unul din profesorii cu care am avut onoarea să fac seminariile la această materie ne-a mărturisit în cadrul orei de clasă, ceva ce atunci nu prea am luat în seamă. Distinsul profesor a spus că Dreptul Civil este una din materiile la care cu cât înveţi mai mult cu atât îţi dai seama că mai sunt încă multe alte lucruri de învăţat pentru a înţelege această materie în toată complexitatea ei.

CAPITOLUL I

Răspunderea civilă delictuală

1. Consideraţii generale

1 § 1 Sediul materiei (şi felurile răspunderii)

Răspunderea civilă delictuală este reglementată în Codul Civil în articolele 998 – 1003. Aceste articole sintetizează principiul răspunderii civile pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii.

În categoria faptelor ilicite, ca izvoare de obligaţii, intră aşa cum ne prezintă Codul Civil în Capitolul V din titlul III, delictele şi cvasidelictele (delictul este reglementat în art. 998 Cod Civil iar cvasidelictul în art. 999 Codul Civil).

Deşi în Codul Civil nu întâlnim enunţată distincţia dintre delicte şi cvasidelicte, prin lecturarea conţinutului legal al articolelor 998 şi 999 Codul Civil observăm că delictul este acel fapt ilicit cauzator de prejudiciu produs printr-o acţiune sau inacţiune, cu intenţia de a păgubi pe altul (art. 998 Cod Civil), iar cvasidelictul este tot un fapt ilicit producător de prejudicii, săvârşit de o persoană din imprudenţa sau neglijenţa sa. Deci intenţia este cea care deosebeşte delictul de cvasidelict (intenţia lipseşte în cazul cvasidelictului).

În articolele 998 – 999 Cod Civil este reglementată răspunderea pentru fapta proprie. Astfel, articolul 998 Cod Civil prevede : „ori ce faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara” ; iar articolul 999 Cod Civil prevede : „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar şi de acela cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa”.

În afară de răspunderea pentru fapta proprie în următoarele articole este reglementată şi răspunderea pentru fapta ilicită a altor persoane (art. 1000 alin. 2, 3 şi 4 Cod Civil) precum şi răspunderea pentru lucruri, edificii şi animale (art. 1000 alin. 1 Cod Civil, art. 1001 Cod Civil şi art. 1002 Cod Civil).

Răspunderea pentru fapta ilicită a altor persoane este de trei feluri, după cum urmează : răspunderea părinţilor pentru faptele ilicite săvârşite de copiii lor minori (art. 1000 alin. 2 Cod Civil), răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile create de prepuşii lor în funcţiile încredinţate (art. 1000 alin. 3 Cod Civil) şi răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art. 100 alin. 4 Cod Civil).

Răspunderea pentru lucruri, edificii şi animale se prezintă şi ea sub trei aspecte : răspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrurile aflate în paza sa juridică (art. 1000 alin. 1 Cod Civil), răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate în paza juridică a unei persoane (art. 1001 Cod Civil) şi răspunderea proprietarului pentru prejudiciile cauzate ca urmare a ruinei edificiului sau a unui viciu ascuns de construcţie (art. 1002 Cod Civil).

În fine prin art. 1003 este reglementat faptul că persoanele cărora le este imputabil prejudiciul sunt obligate solidar pentru despăgubire.