Factorii favorizanți ai delincvenței juvenile

Argument

În procesul de creştere şi dezvoltare a fiinţei umane nu există o altă perioadă a vieţii în care evoluţia să fie mai sensibilă ca în adolescenţă. Transformările fizice, fiziologice şi afective ce o caracterizează produc asemenea schimbări de conduită încât frapează chiar şi cel mai neavizat observator. Pentru Rousseau, adolescenţa reprezintă „a doua naştere” o adevărată revoluţie care „asemenea mugetului mării ce precede furtuna, se anunţă prin murmurul pasiunilor născânde... O schimbare în fire, izbucniri frecvente, o continuă agitaţie a spiritului fac pe copil aproape de nedisciplinat. Devine surd la vocea care-l făcea ascultător, e un leu în fierbere, nu mai cunoaşte pe îndrumător, nu mai vrea să fie condus...” Adolescenţa este şi vârsta la care se începe emanciparea copilului, la care se conturează personalitatea viitoare, şi deci ea este cea mai potrivită pentru a focaliza eforturile educative ale societăţii. Personalitatea viitoare a adolescentului se conturează în familie, unde are loc socializarea primară, procesul prin care devin membri ai societăţii internalizând norme, valori şi modele de comportament. O socializare primară pozitivă facilitează integrarea socială, în vreme ce eşecul acestei socializări atrage după sine devianţa şi delincvenţa, şi efecte negative asupra stimei de sine.

Prin prezentul demers ştiinţific, Criza familială factor favorizant al delincvenţei juvenile (impactul asupra stimei de sine), am urmărit identificarea şi evidenţierea impactului pe care îl are atât pe termen scurt cât şi pe termen lung neglijarea emoţională a adolescentului în special asupra construirii stimei de sine, avînd în vedere că lipsa afectivităţii în cadrul familial, denumită şi avitaminoză afectivă (Mitrofan, 1991, p.55), poate duce la efecte grave precum delincvenţa juvenilă. El cuprinde o parte teoretică şi una practică, părţii teoretice alocându-i-se primele trei capitole iar celei practice ultimul capitol. Structura tuturor capitolelor este redată succint în cele ce urmează.

În capitolul întâi sunt prezentate noţiuni generale cu privire la familie, modificările prin care a trecut până în prezent, situaţia acesteia în epoca actuală, funcţiile familiei şi rolul părinţilor în formarea armonioasă a personalităţii adolescentului.

În capitolul doi sunt reliefate noţiunile generale despre conceptul de criză şi am detaliat modul în care diverse manifestări ale crizei familiale afectează stima de sine a adolescentului, şi efectele pe care le are pe termen lung.

În capitolul trei am analizat diverse definiţii ale conceptului de delincvenţă juvenilă, caracteristicile, factorii care favorizează apariţia comportamentului delincvent, instituţiile implicate în gestionarea acestui fenomen în România.

În partea practică a lucrării, ce include capitolul patru, sunt prezentate datele cu privire la cercetarea realizată în cadrul Serviciului de Probaţiune Iaşi, Centrului Specializat de zi pentru copiii predelincvenţi şi delincvenţi, şi în cadrul Liceului “C. Negruzzi”. Ca şi metodă de cercetare am aplicat un chestionar pe un lot format din 95 de subiecţi cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani.

Scopul cercetării a fost creionarea unei imagini a stimei de sine a adolescentului afectată de fenomenul delincvenţei juvenile şi a neglijării emoţionale, verificarea calităţii relaţiei dintre părinţi şi copii.

1. Familia şi rolul ei în societate

1.1 Delimitări conceptuale

Doctrina creştină defineşte familia ca fiind o comunitate de viaţă şi de iubire. Ea este chemată să-şi asume planul lui Dumnezeu în condiţiile lumii noastre şi să-l realizeze. (Catehismul Bisericii Romano-Catolice,1993, nr. 2196-nr. 2223).

Ştiinţa sociologică o prezintă ca pe un grup de persoane legate direct prin relaţii de rudenie, ai cărei adulţi işi asumă responsabilitatea pentru creşterea copiilor (Giddens,A.2000,p.154).

Relaţiile de rudenie sunt legături de sânge care se înfiinţează fie prin căsătorie fie prin descendenţă.

Familia este o formă superioară de comunitate care are la bază relaţiile sociale şi biologice în care are loc circulaţia eredităţii biologice, psihologice, având scopul de a pregăti generaţiile viitoare în vederea participării la dezvoltarea scoietăţii.(Mănoiu,Florica,şi Epureanu,Viorica,1996,p.36).

Iolanda şi Nicolae Mitrofan consideră familia o matrice genetică în care plămâdesc modelele primelor relaţii umane, ale primelor relaţii cu sexul opus, primele comunicări şi atitudini fundamentale faţă de semeni şi faţă de viaţă. Şi tot ea este şi rămâne de-a lungul întregii existenţe sursa primordială a satisfacerii nevoilor noastre emoţionale şi de contact, apartenenţă şi afiliere socială, de siguranţă, de dragoste şi respect faţă de sine. Sentimentul de securitate şi împlinire afectivă pe care îl poate crea convieţuirea familială alimentează şi energizează întreaga conduită a individului uman în sensul dezvoltării şi împlinirii personale. (Mitrofan,Iolanda,1994,p111).

În sens juridic familia este un grup de persoane, reglementat prin norme legale între care s-au stabilit drepturi şi obligaţii. Aceste norme stabilesc modul de încheiere a căsătoriei, stabilirea paternităţii, drepturile şi obligaţiile soţilor, relaţiile dintre părinţi şi copii, modul de transmitere a moştenirii etc. Din această perspectivă familia este un grup formal, reglementat prin legi şi alte acte normative.