Cuprins
- INTRODUCERE 5
- CAPITOLUL I: ASPECTE ALE DEZVOLTĂRII PSIHICE ALE ȘCOLARULUI MIC 7
- I.1. Vârsta școlară mică - caracterizare generală 7
- I.2. Particularitățile proceselor psihice ale școlarului mic 10
- I.3. Personalitatea în formare a școlarului mic 15
- CAPITOLUL AL II-LEA: ÎNVĂȚAREA LA VÂRSTA ȘCOLARULUI MIC 22
- II.1. Conceptul de învățare 22
- II.2. Factorii învățării școlare 25
- II.3. Specificul învățării la școlarul mic 31
- CAPITOLUL AL III-LEA: ASPECTE ALE ÎNVĂȚĂRII PRIN COOPERARE ȘI COMPETIȚIE LA ȘCOLARUL MIC 36
- III.1. Cooperarea și competiția - strategii de predare și învățare 36
- III.2. Teorii care fundamentează învățarea prin cooperare / colaborare 41
- III.3. Valențele cooperării în cadrul grupurilor 43
- III.4. Motivare prin cooperare și competiție în perioada școlarității mici 46
- III.5. Competențele educatorului necesare susținerii învățării prin cooperare 49
- CAPITOLUL AL IV-LEA: METODOLOGIA CERCETĂRII - Învățarea prin cooperare și învățarea competiție la școlarul mic 51
- IV.1. Argumentul cercetării 51
- IV.2. Obiectivele cercetării 51
- IV.3. Ipotezele cercetării 52
- IV.4. Desfășurarea cercetării 52
- IV.4. Interpretarea rezultatelor obținute și extragerea concluziilor 54
- IV.5 Concluzii 59
- IV.6 Propuneri 60
- CONCLUZII 61
- BIBLIOGRAFIE 63
Extras din licență
SUMMARY
This paper intitled „Cooperative Learning And Competition Learning In Children” aims to highlight the use of active-participatory strategies using cooperative learning and competition learning in the process of education among young students belonging to the young school-age.
The role of the above learning strategies is a major one, and the present paper will demonstrate this, presenting, comparing and investigating the methods and theories that formed the basis for the implementation of these two directions in education. On the one hand, cooperative learning teaches every student to participate actively at the lesson, contributing to the lesson according to his intellectual capacities and at the level of his psychic development, within a lesson group, making cooperative learning an indispensable manner of teaching. On the other hand, this method lacks the competition required to involve all the students in the learning process and to boost them by arousing inside them the ambition to become the best.
The paper is structured in four chapters. The first chapter is titled „Aspects Of The Psychological Development Of The Young School-Age Child” and begins with a general characterization of the early school age ,continues with the peculiarities of the psychic processes of the young student emphasizing on the small pupil personality formation.
In the second chapter, „Learning At The Age Of The Young School Child”, I went through the concept of learning underlining the importance of the factors at the base of the learning process and concluding with the particularities of learning at early school-age students.
The third chapter „Aspects Of Learning Through Cooperation And Competition In Early School-Aged Children” presents all the aspects of the learning process going through the Theories that underpin learning through cooperation and collaboration, the teaching and learning strategies, the importance of learning inside a lesson group, and the Educator's competencies needed to support cooperative learning and to motivate the early school-aged student throughout the learning process.
The final chapter, chapter four, contains a methodological research that aims to reveal the impact of cooperative and competition learning upon the learning process in the nowadays schools. The method used within the research was the Survey and, through its main tool - the Questionnaire, we were able to conclude and confirm the expectations of the research. Cooperative learning proves to be essential in the learning process, but only if the Teachers are aware of the dangers caused by the lack of competitiveness, and provide countermeasures.
INTRODUCERE
Școala nu mai reprezintă doar o instituție unde copiii și tinerii vin să primească informații, ci un loc unde trebuie să învețe toți cei care lucrează. Până acum, profesorul era considerat principala sursă de informații pentru o anumită disciplină. Datorită democratizării accesului la cunoștințe, acest rol al profesorului se reduce dramatic, el devenind un organizator, o călăuză a învățării, oferind elevilor, în locul tradiționalei „transmiteri a cunoștințelor”, veritabile experiențe de învățare”. Acest lucru se poate realiza însă doar într-o școală care poate răspunde unei diversități mari de copii, o școală în care toți participă și sunt tratați ca fiind la fel de importanți.
Astfel, odată cu includerea elevilor cu abilități diferite în clasele obișnuite din învățământul de masă, crește și diversitatea nevoilor individuale de învățare, iar pentru a face față, dascălii trebuie să învețe să apeleze la tehnici noi, cu ajutorul cărora să poată asigura performanțe școlare înalte pentru toți elevii.
Metodele de învățare prin cooperare coroborate cu cele prin competiție oferă o soluție acestei noi provocări, cercetările demonstrând că metodele și tehnicile de învățare prin cooperare pot consolida atitudinile pozitive față de învățare, pot îmbunătăți performanțele, rezultatele școlare și stima de sine ale elevilor, putând promova interacțiunea pozitivă și sprijinul reciproc între elevi.
În a doua jumătate a secolului trecut, Piaget sugera deja promovarea unei educații a descoperirii active și critica excesul de verbalism care conduce la „proliferarea de pseudo noțiunii agățate de cuvinte, fără semnificații reale” și care diminuează caracterul activ al învățării.
Școala de la Geneva a demonstrat că învățarea în grupul mic constituie cadrul cel mai favorabil dezvoltării structurilor intelectuale ale elevilor, iar Jean-Marc Monteil ridica problema competiției și a cooperării în cadrul unui grup, motivând că „simpla anticipare a unei interacțiuni competitive este suficientă pentru a da naștere unor reprezentări negative ale celuilalt, influențând, la rândul lor, comportamentele ce decurg de aici” (Jean-Marc Monteil, 1997).
Ca urmare, situațiile de învățare întemeiate pe cooperare sunt mult mai eficiente decât cele structurate competitiv; cooperarea în grup nu uniformizează conduitele membrilor săi, ci conduce la „crearea unui spațiu social finalizat de o sarcină care le cere actorilor să stabilească o interdependență funcțională, necesitând conflictualizări cognitive minimale”.
Având în vedere aceste premiez, dezvoltarea motivației învățării se realizează atât prin valorizarea elementelor pozitive ale fiecărui elev în parte, cât și prin construirea, pe această bază, a unei atitudini favorabile fată de învățare.
Bibliografie
1. Allport, G. (1981). Structura și dezvoltarea personalității, București: Editura Didactică și Pedagogică.
2. Ausubel, D., Robinson, F. (1981), Învățarea în școală. O introducere în psihologia pedagogică, București: Editura Didactică și Pedagogică.
3. Bălan, Bogdan, Boncu, Ștefan și Cosmovici, Andrei (2005). Psihopedagogie, Iași: Editura Polirom.
4. Bălăceanu, Constantin și Nicolau, Edmond (1972). Personalitatea umană - o inter-pretare cibernetică, Iași: Editura Junimea.
5. Bernat, S. E. (2003). Tehnica învățării eficiente, Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară Clujeană.
6. Cerghit, Ioan (1997). Metode de învățământ, ediția a III-a, București: Editura Didactică și Pedagogică.
7. Cerghit, Ioan, Neacșu, Ioan, Negreț-Dobridor, Ion, Pânișoară, Ion Ovidiu (2001). Prelegeri pedagogice, Iași: Editura Polirom.
8. Chateau, Jean (2005). Copilul și jocul, București: Editura Didactică și Pedagogică.
9. Chelcea, S. (1982). Experimentul în psihosociologie, București: Editura Științifică și Enciclopedică.
10. Clausse, Arnould (1967). Initiation aux sciences de lʼeducation, Paris: Collin-Bourrelier.
11. Cosmovici, Andrei și Caluschi, Mariana (1985). Adolescentul și timpul său liber, Iași: Editura Junimea.
12. Cosmovici, Andrei și Iacob, Luminița (2005). Psihologie Școlară, Iași: Editura Polirom.
13. Cucoș, Constantin (coord.) (1998). Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Iași: Editura Polirom.
14. Dariescu, Nadia Cerasela, Petraru, Roxana Alina (2009). Didactica predării științelor juridice și administrative, Iași: Editura Lumen.
15. Deutsch, Morton (1949). An Experimental Study upon the Effects of Co-operation and Competition upon Group Process, publicat în „Human Relations”, vol. II, No. 3, Londra: Tavistock Publications LTD.
16. Flueraș, V. (2005). Teoria și practica învățării prin cooperare, Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință.
17. Gagné, R. (1975). Condițiile învățării, București: Editura Didactică și Pedagogică.
18. Gesell, Arnold și Ilg, François (1953). L’enfant de 5 à 10 ans, Paris: Editura P.U.F.
19. Glava, A. și Glava, C. (2002). Introducere în pedagogia preșcolară, Cluj-Napoca: Editura Dacia.
20. Golu, M., Dicu, A. (1972). Introducere în psihologie, București: Editura Științifică.
21. Golu, M., Zlate, M. și Verzea, E. (1988). Psihologia copilului, București: Editura Didactică și Pedagogică.
22. Handrabura, Lorettanr (2003). Învățarea prin cooperare: ipoteze de lucru, în revista Didactica Pro, nr. 1.
23. Hare. A. P. (1962). Handbook of Small Group Researce, New York: The Free Press.
24. Hilgard, E., Bower, G. (1974), Teorii ale învățării, București: Editura Didactică și Pedagogică.
25. Hornstein, H. A. (1978). Promotive tension and prosocial behavior: A Lewinian analysis, în L. Wispe (Ed.), „Altruism, sympathy, and helping: Psychological and sociological principles”, New York: Academic Press.
26. Ionescu, Miron și Bacos, M. (2001). Instruire interactivă. Repere pentru reflecție și acțiune, Cluj-Napoca: Editura Presa Universitară.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Invatarea prin cooperare si invatarea competitie la scolarul mic.docx