Conspect normalizarea contabilității intreprinderii

Principiul continuității activității

- Acest principiu presupune că entitatea își continuă în mod normal funcționarea,fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activității.

- Daca administratorii unei entități au luat cunoștință de unele elemente de nesiguranță legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-și continua activitatea,aceste elemente trebuie prezentate in notele explicative.

- Este foarte important de a ține cont de acest principiu deoarece la întocmirea și prezentarea situațiilor financiare se va aplica una sau mai multe baze de evaluare.

Principiul continuității activității

- În virtutea acestui principiu, sunt legitimate o serie de practici contabile și anume:

- utilizarea costului istoric și a valorii actuale în evaluarea activelor, datoriilor, capitalului propriu, veniturilor și cheltuielilor;

- delimitarea vieții întreprinderii în exerciții financiare;

- delimitarea în timp a cheltuielilor și veniturilor;

- separarea activelor în active imobilizate și active circulante;

- delimitarea pasivului în pasive pe termen lung și pasive pe termen scurt.

Principiul continuității activității

- Evenimente care periclitează continuitatea:

- Datoria netă sau situația datoriei nete curente;

- Apropierea scadenței împrumuturilor cu termen fix fără perspective realiste de reînnoire;

- Semne de retragere a sprijinului financiar de către debitori și alți creditori;

- Indicatori financiari cheie nefavorabili;

- Restanțe sau întreruperi în plata dividendelor;

- Incapacitatea de a plăti creditorii la data scadenței;

- Schimbarea tranzacțiilor pe credit în tranzacții cu plata la livrare cu furnizorii;

- Incapacitatea de a obține finanțare pentru dezvoltarea de noi produse esențiale;

- Pierderea unei piețe principale, a franșizei, a licenței sau a unui furnizor principal;

- Dificultăți cu forța de muncă sau deficiențe importante în aprovizionare;

- Schimbări legislative sau de politică guvernamentală așteptate să aibă un impact negativ asupra entității.

Principiul continuității activității

- Exemplu. O societate achiziționează pe data de 10.11.2013 un nou echipament specializat, în valoare de 100.000 lei. Echipamentul nu va putea fi utilizat de societate decât începând cu luna mai a anului următor. În situația în care la 31 decembrie se constată că societatea intră în imposibilitatea de a-și continua activitatea, valoarea imobilizării devine valoarea de lichidare.

- Dacă, însă, nu există indicii că societatea nu își poate continua activitatea în viitor, evaluarea se face pornind de la principiul că valoarea de 100.000 lei va fi recuperată în decursul mai multor exerciții financiare prin utilizarea sa în activitate.

- În concluzie, continuitatea activității asigură recuperarea cheltuielilor făcute pentru realizarea activității, precum și obținerea unor venituri în vederea reluării proceselor economice, dezvoltării activității economice, acumulării și permite de asemenea distribuirea și redistribuirea veniturilor la nivelul sectoarelor ce realizează servicii necomerciale.

Principiul prudenței

- Cel de-al treilea principiu fundamental presupune ca „la întocmirea situațiilor financiare anuale, evaluarea elementelor trebuie făcută pe o bază prudentă”, în sensul neînregistrării creșterilor posibile de valoare ale elementelor de activ și a înregistrării creșterii posibile de valoare a elementelor de pasiv. Astfel se obține o imagine fidelă și prudentă asupra activității entității, fără ca în situațiile financiare să existe elemente de activ supraevaluate și elemente de pasiv subevaluate.

- Prudența este în mod sigur principiul care se află în conflict cu obiectivul imaginii fidele, deoarece el adoptă un punct de vedere pesimist, contabilizând minusurile de valoare și interzicerea luării în considerare a plusurilor de valoare.

Principiul prudenței

- Din punct de vedere operațional, principiul prudenței este legat în special, de evaluarea elementelor de active și datorii.

- Evaluarea la data intrării în entitate și evaluarea la data inventarului creează premisele aplicării prudenței, iar evaluarea la data închiderii conturilor (evaluarea bilanțieră) realizează efectiv aplicarea acestuia.

- Pot apărea următoarele situații:

- pentru elementele de natura activelor:

- - plusurile la inventar nu se înregistrează în nici o contabilitate;

- - minusurile constatate la inventar, dintre valoarea de inventar și valoarea contabilă se înregistrează în contabilitate pe seama amortizărilor în cazul deprecierilor ireversibile sau pe seama ajustărilor în cazul deprecierilor reversibile.

Principiul prudenței

- pentru elementele de natura datoriilor:

- - diferențele în minus constatate în momentul inventarierii, ca diferența dintre valoare de inventar și valoarea înregistrată în contabilitate, nu se înregistrează în contabilitate;

- - diferențele în plus se înregistrează ca o creștere a datoriilor respective.

De asemenea în contul de profit și pierdere va apărea doar profitul realizat până la data bilanțului pentru a nu crea un profit denaturat.

Se vor înregistra toate creșterile datoriilor, fie ele reale sau eventuale.

a) Trebuie să se țină cont de toate datoriile certe apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al unui exercițiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data întocmirii acestuia;

b) Trebuie să se țină cont de toate datoriile (riscurile) previzibile și pierderile potențiale apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al unui exercițiu precedent.

Exemplu: înregistrarea unui provizion pentru garanții acordate clienților, iar acesta se va concretiza într-o ieșire de resurse după încheierea exercițiului.