Necesitatea Consolidării Conturilor

INTRODUCERE

În prima parte a lucrării următoare, putem discuta despre câteva concepte referitoare la tematica abordată.Apoi zăbovim asupra câtorva concepte legate de universul probelor pe care le-am cercetat, respectiv: norma contabilă, normalizarea contabilităţi, necesitatea normalizări contabilităţi consolidate, consolidarea conturilor.

La mod general norma contabilă este definită ca fiind: „regulă precisă de evaluare, de înregistrare de clasificare şi de prezentare a informaţiei contabile”. Prin norma contabilă înţelegem o regulă cu privire la ţinerea contabilităţii, emisă de către o autoritate de decizie şi impusă, obligatoriu de respectat.După sfera de cuprindere, normele contabile pot fi internaţionale, norme europene, naţionale, dar şi norme proprii la nivel de entitate.

Normalizarea contabilă este procesul prin care se armonizează prezentarea documentelor de sinteza, metodele contabile şi terminologia. Constând în elaborarea şi aplicarea de norme, cu scopul armonizării metodologiei contabile şi a modului de prezentare a documentelor de sinteză, procesul de normalizare a contabilităţii este unul care se manifestă în marea majoritate a statelor lumii.

Pentru a aprecia evoluţia poziţiei financiare şi performanţelor grupurilor de societăţi este necesar să se dispună de conturile de grup sau conturile consolidate.

Conturile consolidate, care sunt elaborate pe baza conturilor individuale prezentate de fiecare societate a grupului, au ca scop furnizarea de informaţii financiare cu privire la grup, ca şi cum aceasta ar forma o singură entitate.

Întocmirea conturilor consolidate presupune depăşirea cadrului conturilor individuale ale societăţii mamă, cu scopul de a construi o imagine unică a unui grup de societăţi ce aparţin unui ansamblu economic coerent.

Pe scurt , consolidarea reprezintă adunarea situaţiilor financiare individuale a două sau mai multe societăţi în scopul realizării unui singur set de situaţii financiare.În procesul de contabilitate tratăm grupul ca fiind o singură entitate, ceea ce presupune eliminarea operaţiilor intragrup.

Situaţiile financiare consolidate oferă informaţii referitoare la rezultatele şi poziţia financiară agrupului ca întreg, ca şi cum acesta ar fi o singură entitate, după eliminarea tranzacţiilor şi a soldurilor intragrup.

Toate societăţile asupra cărora se exercită un control sau o influenţă semnificativă sunt cuprinse în procesul de consolidare, în perimetrul de consolidare şi formează ansamblul de consolidat.

Excluderile din consolidare vizează societăţile asupra cărora se exercită un control sau o influenţă semnificativă dar care se află în una din următoarele situaţii:

- Controlul asupra societăţii este temporar, ea fiind achiziţionată sau păstrată exclusiv în vederea cedării ulterioare în viitorul apropiat;

- Funcţionează sub restricţii severe pe termen lung, care afectează semnificativ capacitatea ei de a transfera fonduri către societatea mamă. Această reglementare se aplică în special societăţilor situate în ţări cu regim politic instabil.

Întocmirea situaţiilor financiare consolidate este solicitată de reglementările europene(Directiva aVII-a a CEE) şi de Standardele Internaţionale de Contabilitate în vederea asigurării transparenţei informaţiilor.Legislaţia românească a preluat cerinţele reglementărilor internaţionale prin emiterea în iunie 2000 a Ordin al Ministrului Finanţelor nr.772/2000.

La baza consolidării conturilor stau situaţii financiare individuale intocmite de entităţile incluse în perimetrul de consolidare. Aceste situaţii financiare pentru fi consolidate, trebuie să urmeze un anumit parcurs în ceea ce priveşte pregătirea lor pentru „asamblare” în cadrul conturilor consolidate.

În cazul în care datele de raportare ale situaţiilor financiare ce urmează a fi consolidate sunt diferite, toate elementele trebuiesc retratate în raport cu unitatea de măsură curentă la data situaţiilor financiare consolidate.

CAP I. DEFINIREA NORMALIZĂRI ÎN CONTABILITATE.

DISPOZITIVUL NORMALIZĂRII

1.1 Definirea normalizări contabile

Putem defini normalizarea contabilă ca fiind :”procesul prin care se armonizează prezentarea documentelor de sinteză, metodele contabile şi terminologia” .Constând în elaborarea şi aplicarea de norme, cu scopul armonizării metodologiei contabile şi a modului de prezentare a documentelor de sinteză, procesul de normalizare a contabilităţi este unul care se manifestă în marea majoritate a statelor lumii.