Riscurile Bancare

INTRODUCERE

Locul şi rolul băncilor în economie este strâns legat de calitatea lor de intermediar în relaţia economii-investiţii, relaţie hotărâtoare în creşterea economică. Ca intermediari între depunătorii de economii şi beneficiarii de credite, băncile realizează următoarele: colectează fonduri, îşi asumă riscurile debitorilor, adică analizează cererile de credite şi preiau riscurile asociate, îşi asumă riscul ratei dobânzii, deoarece intermedierea presupune o transformare de scadenţă.Ca urmare a îndeplinirii eficiente a acestor funcţii, băncile obţin o recompensă, aceasta fiind sursa de bază a profitului bancar. Instituţiile bancare, ca şi alte întreprinderi producătoare de bunuri şi servicii, au ca scop major şi responsabilitatea faţă de acţionari, maximizarea profiturilor.

Provocarea majoră o reprezintă reducerea riscului. Riscul poate avea un impact considerabil asupra valorii băncii analizate: atât un impact în sine, sub forma pierderilor suportate direct, cât şi unul indus, cauzat de efectele asupra clientelei, personalului, partenerilor de afaceri şi nu în ultimul rând, asupra autorităţii bancare. Expunerea la risc este permanent generată de o multitudine de operaţii şi proceduri. De aceea, mai ales în domeniul financiar, riscul trebuie privit ca un complex de riscuri interdependente, putând avea cauze comune sau producând alte riscuri în lanţ.Riscul exprimă probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinţe adverse pentru instituţia bancară, iar expunerea la risc reprezintă valoarea actuală a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le-ar suporta aceasta.În domeniul bancar riscul trebuie privit ca un conglomerat sau un complex de riscuri interdependente ,producerea unuia poate genera în lanţ şi alte riscuri.

În lucrarea mea intitulată : “ Riscurile bancare - evaluare, gestiune şi acoperire” prin cunoştinţele fundamentale şi de specialitate acumulate în timpul facultăţii,abordând această temă fundamentală din domeniul financiar-bancar, mi-am propus să ating toate aspectele legate de riscurile bancar ,deoarece ,joacă un rol important pentru fiecare bancă , când se raportează la orice produs bancar .În capitolul 1 am prezentat conceptul de risc şi o clasificare diversificată a tipurilor de risc bancar.În capitolul 2 am tratat problema gestiunii riscurilor bancare in direcţiile : evaluare, finanţare şi acoperire. În capitolul 3 am realizat un studiu de caz referitor la principalele tipuri de riscuri bancare şi managementul lor în cadrul BRD-GSG.

CAPITOLUL I

CONCEPTUL DE RISC. TIPOLOGIA RISCURILOR BANCARE

1.1. Conceptul de risc bancar

Riscurile bancare sunt definite diferit din punct de vedere teoretic şi din punt de vedere practic.

Atunci când definesc riscul, cei mai mulţi autori pun accent pe funcţia clasică a băncilor, cea de intermediere în sfera riscurilor financiare prin diviziunea acestora. Din acest punct de vedere este tratată îndeosebi problema unor pierderi neprevăzute din activele bancare, pierderi cauzate de riscurile de piaţă, de credit sau cel de lichiditate.

Alţi autori se concentrează asupra unor pierderi – potenţiale sau efective – cauzate de riscuri cu totul aleatoare şi necontrolabile, cum ar fi: frauda, incendiul sau calamităţile naturale. Cei mai mulţi practicieni abordează, de regulă, o singură grupă sau clasă de riscuri.

În funcţie de punctul de vedere din care se face analiza riscului, acesta poate fi definit în mod diferit. Astfel, avem definiţia lingvistică a riscului: probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinţe adverse pentru subiect.

Prin expunere la risc se înţelege valoarea actuală a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le suportă sau pe care le-ar putea suporta instituţia financiară în cauză.

Riscul bancar poate fi definit ca fiind probabilitatea ca într-o tranzacţie să nu se obţină profitul aşteptat şi chiar să apară o pierdere. El are un impact deosebit asupra valorii societăţii bancare, atât sub forma pierderilor directe suportate, cât şi prin efectele induse asupra clienţilor,personalului, partenerilor..

Riscul bancar poate fi provocat de cauze interne sau din cauza mediului bancar concurenţial. Riscul bancar are două componente: incertitudinea privind producerea unui eveniment în viitor şi expunerea la pierdere. Dacă nu se manifestă ambele componente nu se poate vorbi despre risc.

Metodologia utilizată în managementul riscului presupune următoarele etape:

1. Identificarea şi analiza riscului;

2. Eliminarea şi controlul riscului;

3. Evaluarea şi asumarea riscului;

4. Finanţarea riscului prin acoperirea riscurilor (prin rezerve generale sau specifice) sau prin transferul riscurilor (prin asigurarea societăţii bancare).

O întelegere mai bună a managementului riscurilor se observă în Anexa nr.1.

Identificarea şi analiza riscului devine o etapă absolut necesară odată cu schimbările ce apar în activitatea băncii şi în riscurile rezultate. Această necesitate a unei analize a crescut şi datorită faptului că au intervenit schimbări în cadrul serviciilor şi produselor bancare.

După ce riscul este identificat, se trece la eliminarea sau controlul acestuia. Controlul riscului se exercită în interiorul fiecărei bănci, prin departamente specializate, care verifică dacă s-au constituit la timp şi din punct de vedere legal garanţiile, dacă se respectă contractul în ceea ce priveşte cuantumul dobânzii şi durata rambursării şi analizează şi creditele neperformante.

În ceea ce priveşte finanţarea riscurilor există două abordări tradiţionale, una legată de acoperire prin debitarea rezervelor generale sau specifice şi alta prin sistemul de transferare a riscului în cadrul asigurărilor (se asigură garanţiile la contractul de credit prin cesionarea poliţei de asigurare în favoarea băncii – în calitate de creditor).

Acoperirea riscurilor funcţionează cel mai bine în cazul unor riscuri a căror frecvenţă şi amplitudine a expunerii sunt foarte previzibile sau atunci când nu există asigurări pe piaţă. Transferul riscului este mai adecvat atunci când expunerea nu este foarte previzibilă.

Riscul poate avea un impact considerabil asupra valorii băncii analizate: atât un impact în sine, sub forma pierderilor suportate direct, cât şi unul indus, cauzat de efectele asupra clientelei, personalului, partenerilor de afaceri şi nu în ultimul rând, asupra autorităţii bancare. Expunerea la risc este permanent generată de o multitudine de operaţii şi proceduri. De aceea, mai ales în domeniul financiar, riscul trebuie privit ca un complex de riscuri interdependente, putând avea cauze comune sau producând alte riscuri în lanţ.

Astfel, gestiunea riscurilor bancare ar trebui să fie una dintre componentele sistemului global de management bancar. Un bun manager în probleme de risc va observa şi utiliza felul în care gestiunea riscurilor bancare interacţionează cu alte componente ale sistemului managementului bancar.

1.2. Clasificarea riscurilor bancare

Diversitatea riscurilor cu care se confruntă o bancă în activitatea ei zilnică, precum şi diversitatea situaţiilor care conduc la aceste riscuri, conduc la ideea că nu este posibilă o clasificare unică. În cele ce urmează, se va încerca o clasificare după mai multe criterii selectate din literatura de specialitate.

1.2.1. Tipuri de riscuri bancare în funcţie de piaţa care determină apariţia riscului

Exista două categorii de riscuri bancare, în funcţie de piaţa care determină apariţia riscului: riscuri determinate de piaţa produsului şi riscuri determinate de piaţa capitalului.

A. Riscurile de pe piaţa produsului.

Această categorie de riscuri se referă la aspectele strategice şi operaţionale ale gestiunii veniturilor şi cheltuielilor de exploatare. Riscurile de pe piaţa produsului cuprind:

1. Riscul de creditare: („credit risk“ sau „business risk“) este primul dintre riscurile cu care se confruntă o societate bancară datorându-se deprecierii

valorii, ca o consecinţă a falimentului sau nerambursării împrumutului. Altfel spus, riscul de creditare „exprimă posibilitatea ca împrumutaţii sau emitenţii de titluri să nu-şi onoreze obligaţiile la scadenţă“ .