Contravenția - aspecte procedurale

1. Definitia si trasaturile contraventiei

Art.1 din O.G. nr.2/2001 defineste contraventia reprezentand fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege, ordonanta de Guvern, prin hotarare a Guvernului ori prin hotarare a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean sau a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

Din definitie rezulta urmatoarele trasaturi ale contraventiei:

A. fapta savarsita cu vinovatie;

B. fapta prevazuta si sanctionata prin lege, prin ordonanta sau hotarare a Guvernului ori prin hotarare a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al municipiului Bucuresti.

A. Fapta savarsita cu vinovatie

Pentru a intervene raspunderea contraventionala, trebuie ca subiectul active al contraventiei sa fie vinovat de comiterea acesteia.Doctrina defineste vinovatia ca reprezentand starea subiectiva a autorului faptei ilicite, in momentul incalcarii ordinii de drept exprimand atitudinea psihica negativa a acestuia fata de valorile sociale ocrotite de normele juridice. Legea-cadru nu consacra insa o definitie a vinovatiei, rezultand ca au aplicabilitate principiile prevazute in Codul penal(art.19).Potrivit acestui articol vinovatia, exista numai atunci cand fapta ilicita este savarsita cu intentie sau din culpa.Intentia, la randul ei, este de mai multe feluri:

a) intentie directa,atunci cand faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste producerea ori comiterea acelui rezultat;

b) intentia indirecta atunci cand faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu urmareste ca el sa se produca , insa accepta posibilitatea interventiei lui.

Din culpa, o fapta antisociala se poate produce in urmatoarele imprejurari:

a) atunci cand faptuitorul (contraventul) prevede rezultatul faptei sale, nu-l accepta si socoteste fara temei ca nu se va produce, situatie care reprezinta usurinta sau culpa cu previziune;

b) atunci cand subiectul active al faptei nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada, suntem in prezenta neglijentei sau a culpei fara previziune (culpa in omitendo).

Indiferent de formele pe care le imbraca, vinovatia reprezinta o atitudine a subiectului activ al faptei fata de fapta comisa si urmarile pe care acesta le are sau ar putea sa le aiba.Ea releva faptul ca subiectul de drept (cu exceptia neglijentei) este constient ca fapta sa este contrara legii, ca ea produce anumite urmari periculoase pentru societate si ca, in ciuda acestui fapt, el o comite.Ca si in cazul infractiunii, vinovatia constituie latura subiectiva a contraventiei.

Ilicitul contraventional poate consta in una din urmatoarele categorii de atitudini:

- o actiune;

- o inactiune;

- fapte cu character mixt, omisive si comisive, in acelasi timp.

B. Fapta prevazuta si sanctionata prin lege, prin ordonanta sau hotarare a Guvernului ori prin hotarare a consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti, a consiliului judetean ori a Consiliului General al municipiului Bucuresti.

Aceasta a doua trasatura a contraventiei se mai numeste si legalitatea contraventiei sau legalitatea contraventionalizarii si ea reprezinta un transfer in material contraventionalului a principiului din drept penal “nullum crimen sine legem, nulla poena sine lege”(nici o infractiune nu exista in absenta legii si nici o pedeapsa nu exista fara sa exista lege).

La nivel central, identificam urmatoarele organe care pot reglementa, in present, contraventii:

1. Parlamentul reprezinta prima autoritate competenta sa reglementeze contraventii.Primul act normativ prin care se pot reglementa contraventii este astfel legea, desi art.1 din Ordonanta de Guvern nr.2/2001 nu precizeaza la care tip de lege se refera textul respective.