Teoria criminalului înnăscut

Abstract

The foundation of all biological theories was based on the hypothesis that delinquency and crime are constitutional elements inherited through inheritance. These theories are based on the idea that a criminal differs from a non-criminal by various physiological characteristics.

The evolution of specialized criminologies towards general criminology took place, most often, under the sign of fierce struggles of ideas. Conflicts of opinion played a positive role, propelling the theories that were scientifically imposed for the concrete historical moment in which they were launched, creating new currents of scientific thought, but sometimes generating controversies from which criminology had to gain. . The problem of treating the great currents in criminology is particularly sensitive because it often happens that scientists who have a common orientation in the essential problems of the researched field have different opinions about other aspects of the same field.

It was found that the vast majority of criminological doctrines focused on the causality of the criminal phenomenon, the history of criminology being one of the etiological models. This criterion has been considered relevant, being used by many historians of criminology in the inclusion of criminological theories in various orientations that have emerged over time. Within the biological orientation, or anthropological - biological as it is also called, are brought together theories that give biological factors a decisive importance in the genesis of crime. Characteristic for the whole of this orientation is the limitation of the object of criminology to the study of the offender, the attempt to demonstrate the existence of specific bioanthropological features that differentiate the offender from non-offender, traits that determine the antisocial behavior of the individual.

One of these biological theories is that of the innate murderer, being launched by Cesare Lombroso through the work entitled "L'uomo delinquente", meaning "The Delinquent Man", in 1876.

Introducere

Fundamentul tuturor teoriilor biologice s-a realizat pe baza ipotezei conform căreia delincvența și criminalitatea reprezintă elemente constituționale moștenite prin intermediul eredității. Aceste teorii se bazează pe ideea că un infractor se diferențiază de un non-infractor prin diverse caracteristici fiziologice.

Evoluția criminologiilor specializate către criminologia generală s-a desfășurat, cel mai adesea, sub semnul unor acerbe lupte de idei. Confruntările de opinii au avut un rol pozitiv, propulsând teoriile care s-au impus din punct de vedere științific pentru momentul concret istoric în care au fost lansate, creând curente noi de gândire științifică, dar generând uneori și controverse din care criminologia a avut de câștigat. Problema tratării marilor curente în criminologie este deosebit de sensibilă deoarece se întâmplă frecvent ca oamenii de știință care au o orientare comună în problemele esențiale ale domeniului cercetat să aibă opinii diferite în privința altor aspecte ale aceluiași domeniu.

S-a constatat că marea majoritate a doctrinelor criminologice s-au concentrat asupra cauzalității fenomenului infracțional, istoria criminologiei fiind una a modelelor etiologice. Acest criteriu a fost considerat relevant, fiind utilizat de mulți istorici ai criminologiei în includerea teoriilor criminologice în diverse orientări care s-au conturat în decursul timpului. În cadrul orientării biologice, sau antropologic - biologice cum mai este ea denumită, sunt reunite teorii care conferă factorilor biologici o importanță hotărâtoare în geneza crimei. Caracteristic pentru ansamblul acestei orientări este limitarea obiectului criminologiei la studiul infractorului, încercarea de a demonstra existența unor trăsături specifice de ordin bioantropologic care diferențiază infractorul de non-infractor, trăsături care determină comportamentul antisocial al individului.

Una dintre aceste teorii biologice este cea a criminalului înnăscut, fiind lansată de către Cesare Lombroso prin intermediul lucrării intitulate „L’uomo delinquente”, adică „Omul delincvent”, în anul 1876.