Diagnosticul rezultatelor financiare și a rentabilității - SC Contec Tecuci SA Tecuci

1.1. CONCEPTUL DE EFICIENTA ECONOMICA

Preocuparile pentru ceea ce reprezinta astazi categoria economica de eficienta sunt vechi. Eficienta este considerata un atribut al omului, al factorului organizat, care reuseste sa deosebeasca din multitudinea interdependentelor cauzale pe acelea care sunt esentiale, reale si nu aparente.

Studiul eficientei economice trateaza legaturile dintre costul resurselor utilizate, randamentele si riscurile diferitelor cai de actiune propuse pentru îndeplinirea obiectivelor. De asemenea, analiza eficientei este completata de existenta unuia sau mai multor criterii de departajare a solutiilor admise, astfel încât, în final, sa fie aleasa solutia optima.

Eficienta economica este o categorie complexa care exprima, în sensul cel mai general, rezultatele ce se obtin în cadrul activitatii economice prin gospodarirea mijloacelor puse la dispozitia firmelor si prin utilizarea rezervelor de care dispune societatea în vederea asigurarii dezvoltarii sale.

Teoria economica a fost preocupata înca din cele mai vechi timpuri de identificarea unor principii de crestere a eficientei. Astfel, daca Adam Smith considera maximizarea rezultatelor o problema esentiala a economiei, Marx atribuia economisirii timpului de munca caracterul de criteriu esential al cresterii avutiei.

Realizarea unei activitati eficiente în economie este rezultatul unor rationamente întemeiate din punct de vedere stiintific, al unor calcule comparative care sa prezinte toata gama posibilitatilor pe care le ofera utilizarea resurselor de care dispune economia în ansamblul ei.

în sens etimologic, termenul de eficienta poate fi gasit în limba latina sub formele „efficere", „efficiere", „efficax" în sensul de a obtine un anumit rezultat în urma desfasurarii activitatii umane.

Teoria categoriei economice de eficienta este sintetizata, în tara noastra, de profesorul Petre Jica, care considera ca aceasta notiune are urmatoarele sensuri:

- într-o abordare foarte larga, eficienta economica este însusirea unei resurse sau a unei actiuni de a aduce efecte economice pozitive;

- în sens larg, raportului eforturi - efecte i se atribuie activitatile conexe, eforturi si rezultate ce depasesc sfera întreprinderii alese;

- în sens restrâns, conceptul include posibilitatea comparabilitatii raportului efort - efect cu alte rapoarte (de exemplu: cu un raport normativ ce exprima nevoile unei economii);

- în sens foarte restrâns, eficienta economica este un concept sintetic în care un rol deosebit îl are latura calitativa a actiunii umane.

In literatura economica au fost expuse mai multe opinii cu privire la modalitatile de exprimare a eficientei economice.

Astfel, Strumlin defineste eficienta economica ca „efect maxim, cu minim de cheltuieli si în timpul cel mai scurt" , punând în evidenta raportul dintre efortul depus si efectele obtinute.

P. Drucker considera ca a fi eficient înseamna „a face bine lucrurile propuse". Aici, prin eficienta, se are în vedere masura în care au fost realizate obiectivele, scopurile propuse.

Kotarbinski defineste eficienta ca precizie (în atingerea obiectivului propus) si propune urmatoarea definitie a acesteia: „Este eficienta acea actiune care asigura atingerea scopului în conditii de cheltuieli minime".

Sunt unele pareri dupa care eficienta economica a unei firme ar fi data de volumul si calitatea productiei acesteia. La o analiza sumara a acestui punct de vedere se desprinde urmatoarea concluzie: o productie de o calitate foarte buna ar pierde orice apreciere pozitiva daca, privita sub unghiul unui anumit interval de timp si în afara unor împrejurari care ar elimina-o din rândul produselor pentru care trebuie calculate costuri de productie, nu ar permite reconstituirea conditiilor reluarii procesului de productie si de dezvoltare a acestuia. Realizarea unui produs care în final conduce la reducerea substantei economice a firmei si chiar a economiei nationale, nu poate reflecta o eficienta economica acceptabila.

La fel de putin întemeiata se dovedeste si propunerea de a se determina eficienta economica pe baza criteriului de participare a firmei la crearea venitului national, a carui marime arata posibilitatile de consum si acumulare ale economiei nationale.

Aprecierea eficientei economice nu se poate margini numai la determinarea volumului absolut al venitului national net, întrucât rezultatele ce se obtin în economie trebuie^ sa fie analizate obligatoriu în corelatie cu mijloacele care participa la realizarea lor. In acest sens, solutia este data de calcularea raportului dintre venitul net si totalitatea mijloacelor fixe si circulante care au concurat, direct sau indirect, la procesul economic.

Factorii care se regasesc în venitul net si în mijloacele de productie utilizate pentru crearea acestuia, cuprind atât mijloace puse la dispozitia firmelor, fonduri fixe care sub o forma sau alta pot conditiona activitatea productiva si mijloace circulante, cât si rezultatele ce se obtin ca urmare a realizarilor din domeniul productiv.

Pentru a putea defini eficienta economica este necesara o analiza a procesului economic din cadrul firmelor si o identificare a acelor marimi care oglindesc în mod real rezultatele activitatii economice.

Activitatea de productie din cadrul firmelor se concretizeaza într-o masa de bunuri destinate consumului productiv sau neproductiv. Volumul total al acestor bunuri ilustreaza un aspect esential a eficientei economice, acela al nivelului productiei valorilor de întrebuintare si al valorilor create.

Chiar daca productia are un rol foarte important în cadrul unei firme,

totusi ea nu poate oferi o caracterizare suficient de cuprinzatoare a masurii în care activitatea unei întreprinderi cu un anumit grad de înzestrare tehnico-materiala, se ridica la nivelul cerut de necesitatile dezvoltarii rapide a economiei nationale. Economia nationala nu are nevoie de orice productie. Pentru a acoperi si satisface o gama cât mai larga de nevoi, productia trebuie sa corespunda în primul