Impozitarea Directă la Nivelul Uniunii Europene

1. Aspecte teoretice privind impozitele directe

Agenţii economici sunt sensibili în faţa obligaţiilor fiscale ce le revin, deoarece le afectează resursele rămase după impozitare şi deciziile de utilizare a veniturilor. În general, impactul fiscalităţii asupra activităţii desfăşurate de agenţii economici este prezent sub următoarele aspecte:

- nivelul impozitelor şi taxelor redimensionează veniturile agenţilor economici şi populaţiei, influenţând cererea de consum;

- perceperea şi colectarea impozitelor şi taxelor asigură statului resursele financiare utilizate pentru susţinerea politici de creştere economică.

Conceptul de impozit defineşte contribuţia bănească obligatorie şi definitivă efectuată de persoanele fizice şi juridice la bugetul statului în cuantumul şi la termenul stabilit prin lege, veniturile obţinute din impozite fiind utilizate de către decidentul public pentru finanţarea educaţiei, pentru ocrotirea sănătăţii, pentru apărarea naţională etc. Prin susţinerea acestor procese se urmăreşte, de fapt, realizarea condiţiilor de dezvoltare a societăţii. Impozitul nu presupune existenţa unei obligaţii din partea statului de a presta plătitorului un echivalent direct sau imediat.

Numărul şi felul impozitelor şi taxelor care alcătuiesc sistemul fiscal al unui stat depind de situaţia economico-socială, avându-se în vedere faptul că fiecare ţară are libertatea de a-şi crea şi dezvolta propriul sistem fiscal.

În literatura de specialitate există o multitudine de clasificări ale impozitelor, în funcţie de structura acestora, faptul generator, cote etc., care se datorează în mare parte complexităţii sistemelor fiscale. Prin aceste clasificări se urmăreşte asigurarea comparabilităţii sistemelor fiscale din diferite ţări, pentru evaluarea şi analiza efectelor impozitării asupra dinamicii economice.

Cea mai des întâlnită clasificare a impozitelor în literatura de specialitate le delimitează în funcţie de anumite criterii (fiscal, juridic, administrativ) în impozite directe şi impozite indirecte.

Impozitele directe sunt cele care lovesc periodic şi direct materia impozabilă (care se reînnoieşte la anumite intervale de timp) şi se clasifică în impozite reale (adică obiective – acele impozite care lovesc capitalul şi nu ţin cont de capacitatea contributivă a persoanelor fizice şi juridice, ca de exemplu, impozitul pe clădiri etc.) şi impozite personale (adică subiective – acele impozite care lovesc creşterea sau transferul capitalului, venitului economisit şi investit şi vizează venitul realizat de persoanele fizice şi juridice, influenţând capacitatea contributivă, de exemplu impozitele pe venit, pe avere etc.).

În lucrarea intitulată “Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor” Carmen Corduneanu defineşte impozitul drept “un produs intelectual de natură financiară, sub forma unor prelevări pecuniare fiscale asupra diferitelor forme de manifestare a veniturilor subiecţilor din economia reală, cu titlu obligatoriu şi definitiv, fără contraprestaţie imediată şi directă, impusă de stat sau de autorităţile publice locale, în vederea finanţării obligaţiilor publice ale acestora şi a intervenţiei statului în scop economic şi social”.

Profesorul Tulai Constantin în lucrarea sa „Finanţe publice si fiscalitate” susţine funcţionarea unui sistem fiscal bazat pe cele două categorii de impozite, apreciind totuşi că „impozitul direct prezintă avantaje şi inconveniente care îi sunt recunoscute de multă vreme. Însă avantajele sale sunt în scădere astăzi, în timp ce neajunsurile devin tot mai sensibile, de aceea el este tot mai criticat”.