Centrale Termice pe Gaz

1.Scurt istoric

Primele sisteme de încălzire centralizată au fost folosite în Imperiul Roman. Ele se bazau pe circulaţia aerului cald provenit de la cuptoare, prin spaţii goale de sub pardoseală sau prin conducte aflate în pereţi. Ei au numit această metodă de încălzire “hypocaustum” (hypo – pe dedesubt; caustum – ardere). Acest sistem a fost folosit o lungă perioadă de timp, până în jurul anilor 1700, când inginerii ruşi au gândit o instalaţie de încălzire bazată pe circulaţia apei fierbinţi. Cu timpul, acesta s-a dovedit a fi cel mai bun sistem de încălzire, dovadă că este în uz şi astăzi.

Fig. 1

Fig. 2

2.Confortul termic

Incintele închise trebuie să asigure parametrii optimi ai condiţiilor termice (temperaturã, umiditate, mişcarea aerului), condiţiilor vizuale (iluminare corespunzătoare, mediu plăcut), condiţiilor acustice (nivel scăzut al zgomotului) şi de calitate a aerului (aer proaspăt, control al mirosurilor şi poluanţilor). Obiectivul major este de a asigura condiţiile menţionate astfel încât ocupanţii incintei să fie în total confort (termic, vizual, acustic) într-un mediu sănătos.

Confortul termic uman este definit ca totalitatea condiţiilor pentru care o persoană nu ar prefera un mediu diferit. Este un concept complex deoarece depinde de o serie de parametri fizici, organici şi externi.

- Parametrii confortului termic

Parametrii care influenţeazã confortul termic pot fi grupaţi în trei categorii:

1. Parametrii fizici care includ:

- temperatura aerului

- temperatura medie radiantă a pereţilor incintei

- umiditatea relativă a aerului

- viteza relativă a aerului în interiorul incintei

- presiunea atmosferică

- intensitatea luminii

- nivelul zgomotului

2. Parametrii organici care includ:

- vârsta

- sexul

- caracteristicile naţionale ale ocupanţilor

3. Parametrii externi care includ:

- nivelul activităţii umane

- tipul îmbrăcămintei

- condiţiile sociale

Dintre aceştia, cea mai mare influenţă asupra confortului termic o au:

- temperatura aerului

- umiditatea relativă

- viteza aerului

- presiunea barometrică

- Indici de confort termic

Pentru precizarea condiţiilor ambientale în termeni de confort termic se folosesc trei clase de indici:

1. Indici direcţi

- temperatura termometrului uscat

- temperatura punctului de rouă

- temperatura termometrului umed

- umiditatea relativă a aerului

- mişcarea aerului

2. Indici derivaţi

- temperatura medie radiantă

- temperatura de lucru

- efortul termic

3. Indici empirici

- temperatura efectivă

- temperatura efectivă standard

- confortul ecuatorial

Temperatura termometrului uscat (tt us) este cel mai simplu indice pentru precizarea condiţiilor de frig sau cald. Este cel mai potrivit indice pentru precizarea confortului termic pentru valori ale umidităţii relative cuprinse între 40 şi 60%.

Temperatura punctului de rouă (tpr) reprezintã temperatura la care un amestec de aer şi vapori de apă este saturat cu vapori de apă.

Temperatura termometrului umed (tt um). O temperaturã, pentru orice stare

a aerului umed, la care apa poate fi evaporată pentru a aduce amestecul la saturaţie la aceeaşi temperatură şi presiune.

Umiditatea relativã (UR) reprezintă raportul între presiunea parţială a vaporilor de apă şi presiunea de saturaţie la o anumitã temperatură şi presiune.