Madagascar

Așezare și limite

Numele oficial este Republica Madagascar, fiind o țară insulară, aflată în Oceanul Indian, în partea estică a coastei Africii, în emisfera sudică. Dintre statele insulare ale Africii, Republica Madagascar este a IV-a insulă din lume, , putând fi numită drept un minicontinent, remarcându-se prin varietatea fizico-geografică, numărul populației și complexitatea aspectelor social-economice. Această insulă diferă destul de mult de Africa, deși este situată la numai 400 de kilometri, separată prin strâmtoarea Mozambic.

Relieful

Fragment al Gondwanei, insula a avut o evoluție similară cu cea a Africii, până la deschiderea canalului Mozambic, în mezozoic, când solul a fost fracturat și dislocate, adăugându-i-se formațiuni noi. Una dintre principalele caracteristici ale Madagascarului este disimetria. Disimetrie geomorfologică, mai întâi: pantă lungă înspre canalul Mozambic, pantă abruptă înspre Oceanul Indian. Disimetrie geologică: bazin sedimentar în vest, soclu precambrian înălțat în est.

Insula mai este supranumită și la Grande Île (Insula Mare), care prezintă 3 regiuni naturale principale, dispuse longitudinal:

• Platoul central (alt. medie 1000 m), dominat de masive vulcanice (alt. maximă Muntele Tsaratanana 2884 m)

• Câmpia litorală estică (îngustă, cu lagune)

• Podișurile vestice, fragmentate de râuri ce se varsă în canalul Mozambic, ce desparte insula de Africa

Alte piscuri marcante sunt: Boby (2666m), Ankaratra (2643 m).

Țărmurile Madagascarului sunt în general puțin fragmentate și joase. Cel oriental este rectiliniu, fără articulații (excepție Golful Antonogil), iar cel occidental, nisipos, este însoțit de recife coraligene.

Clima

Situată între 12,5 și 25 ° latitudine sudică, insula se află în plină zonă tropical, fiind influențată de anticiclonul Mascarenelor (cu pendulare nord-sud pe 3-5 °), de brâul depresionar ecuatorial și mai rar de anticiclonul sud-atlantic.

Masa de aer maritim tropical indian, generatoare a alizeului de sud-est, prezintă o umiditate destul de ridicată (peste 75%), ceea ce determină un maximum de precipitații pe coasta estică (3500 mm/an). Țărmul nordic primește cca. 2000 mm/an, datorită musonului generat de masele ecuatoriale, calde și umede (80% umiditate relativă). Platourile înalte primesc cantități de sub 2000 mm/an, care se diminuează continuu spre vest. Cele mai scăzute valori se înregistrează în sud-vest, la Tuléar- 350 mm/an. Regimul precipitațiilor cunoaște o distribuție sezonieră, cu vară umedă și iarnă mai uscată.

Termic, valorile mai ridicate se înregsitrează în sezonul ploios (ianuarie-februarie). Amplitudinile termice sunt moderate (4-6 °), ușor diferentiate de altitudine și latitudine. Temperatura medie a zonelor costiere oscilează între 20 și 26 °C. Totuși, pe marile înălțimi, amplitudinile se accentuează, iarna ajungându-se chiar la îngheț, în lunile iulie și august. Se remarcă astfel o disimetrie climatică, zonele de climă fiind dispuse pe fâșii longitudinale.

Adeseori insula este străbătută de cicloni, cu efecte dezastruoase prin violența deplasării și inundațiile ce le produc.

Hidrografia

Se remarcă o disimetrie în dispunerea rețelei hidrografice, ca o consecință a dispunerii reliefului. Cele mai importante râuri sunt tributare canalului Mozambic, în timp ce coasta estică este drenată de râuri repezi și scurte, dar cu un debit relativ bogat și constant.

Rețeaua hidrografică relevă prin traseul neregulat liniile de falie ce întretaie uneori rectangular, determinând schimbări bruște ale direcției cursurilor. Se remarcă râurile din vest Mahahavy, Sambirano, Sofia și Betsiboka, cu un debit mai consistent în sezonul ploios. În sezonul secetos, unele râuri din sud-vest capătă aspect de ueduri.

Vegetația și fauna

Vegetația, cuprinzând elemente originale, a fost în mare parte degradată de acțiunea umană, observându-se un proces de secundarizare al acesteia.